Amintiri din temniţele comuniste – SANDU LĂZĂRESCU DESPRE PROCESUL INTELECTUALILOR

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“Ne-am trezit douăzeci de oameni dintre care uni dintre noi nu ne cunoșteam și nu aveam relații și care fuseserăm orchestrați într-o singură boxă. Ceea ce era comun pentru toți acuzații din acest proces, era un delict de opinie. Faptul că împărtășind alte păreri politice decât regimul din acele vremuri, ne manifestaserăm între noi, deci într-un cadru foarte intim, această opoziție a noastră. Înafară de faptul că purtasem așa-zise discuții dușmănoase, ni-se mai reproșa faptul că participasem la difuzarea unor scrieri interzise. Procesul s-a desfășurat într-o atmosferă de teroare care fusese foarte bine pregătită, prin teroarea anchetei prealabile. Am intrat cu toții în boxă, traumatizați, șocați, și după convingerea mea și foarte bine drogați. Mulți dintre noi fuseseră bătuți. Dinu Pilat mi-a mărturisit că a fost bătut cumplit, eu am fost bătut, Goghi Florian a fost bătut și cred că mulți alții ale căror mărturisiri nu le-am primit.”

Închisoarea după securitate e un liman, o oază, un rai, scria în Jurnalul Fericirii Nicolae Steinhardt, întărind cele povestite de Sandu Lăzărescu. De altfel, Sandu Lăzărescu și Nicolae Steinhardt au fost colegi în aceeași boxă a acuzaților și în câteva închisori. Amândoi s-au numărat printre oamenii de cultură condamnați în procesul Noica-Pillat, unul dintre cele mai faimoase procese împotriva intelectualilor. Ceea ce conta pentru regim, în realitate, era exemplaritatea procesului, îmi povestea avocatul Sandu Lăzărescu. Se știe, vânătoarea de intelectuali a fost un fenomen obișnuit în lumea comunistă iar procesul Noica-Pillat, în care au fost implicate personalitîți cunoscute în epocă pentru rezerva față de regimul comunist, a avut scopul de a răspîndi panica și teroarea în mediul intelectual românesc.