Amintiri din temniţele comuniste – REMUS RADINA
14 Octombrie 2019, 10:00
Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.
Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.
Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.
Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.
Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.
Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ulwww.radioromaniacultural.ro.
Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro
’’Pot să spun că am locuit şi cu liliecii în aceeași încăpere, dar ştiam că liliecii atacă pe cei care au păr. Cum eu eram tuns, ca în toate închisorile comuniste, nu m-am temut prea mult , m-am obişnuit şi cu liliecii.Voiam să vă spun că în închisori am fost de multe ori torturat de mulţi oameni, pe care îi ştiu. I-am iertat pe toţi, sper că îi va ierta şi Dumnezeu, deşi nu şi-au cerut deloc iertare, nici măcar nu au dat dovadă de mustrări de conștiință. Dar un singur lucru nu le voi ierta niciodată, faptul că timp de zece ani, cât am fost în închisorile comuniste, nu mi-au dat voie să citesc nici măcar o pagină de hârtie. Nu aveam voie nici la hârtie igienică şi vă voi povesti ce am pățit pentru că mi s-a găsit un dicționar, francez-român de buzunar, ascuns în căptușeala bocancului pe care mi l-a lăsat un prieten care trebuia să se elibereze. Erau gata să mă omoare, eram pe punctul de a muri, din cauza acestui mic dicționar.’’
În fiecare dimineață, după rugăciune, recitam două versuri din Boileau. Nu știam dacă voi fi sau nu torturat și aceste versuri m-au ajutat să rezist, mi-a mărturisit Remus Radina. Onoarea e ca o insula stâncoasă și fără țărmuri. Odată plecat de acolo, nu te mai poți întoarce. Pe această insulă stâncoasă a locuit, pană la sfărșit , Remus Radina. E înmormântat la Paris, în cimitirul Montmartre iar pe placa sa funerară stă scris doar atât: Remus Radina, Român. În cei 10 ani de detenție, s-a obișnuit cu tortura iar suferința a devenit a doua sa natură. La Gherla, într-una dintre numeroasele sale izolări, a fost închis în morgă. De unde și titlul cărții sale autobiografice: Testamentul din morgă. Volumul, care a apărut mai întâi la Paris și abia după 1990 și în România, era prefațat de Eugen Ionescu, care îl numea pe Radina unul dintre eroii sau sfinții epocii noastre.