Amintiri din temniţele comuniste – PAUL GOMA

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“Am intrat în - ce se numea în limbajul
nostru - în fabrică, adică în maşina de tocat carne. Bătaie, foame, izolare şi
momente de disperare, bineînţeles. Au fost momente de disperare,of, de plâns şi
acolo nu ne era ruşine să plângem care ne era buba. Dealtfel, mai ales în
celular, tot timpul se auzeau plânsete, în schimb sus la etajul cinci, unde
erau anchetele, auzeai urletele. Erau nişte urlete, nişte răgete şi era
abator.”

Paul Goma a fost cel mai cunoscut militant anticomunist din timpul regimului Ceaușescu. A inițiat, în anul 1977, singura mișcare pentru drepturile omului din România comunistă. Născut în 1935, în regiunea Orhei și refugiat în România, împreună cu familia, după anexarea Basarabiei de către URSS, toată viața sa a stat sub semnul prigoanei, al persecuțiilor, al revoltei. Primele contacte cu organele Securității le-a avut încă de când era elev în clasa a zecea a liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu. După înfrângerea Revoluției maghiare din 1956, Goma își predă, în semn de protest, carnetul de membru UTM, după care ajunge imediat în închisoare, primind o pedeapsă de doi ani și completând, până în 1964, cu domiciliu obligatoriu la Lătești, în Bărăgan. Spirit polemic, totdeauna acid in articolele și in paginile de jurnal, Paul Goma a devenit pentru mulți, cum el însuși se definea, “înjuratorul, procurorul, insultătorul, contestatarul și, mai nou, contestatul”. Inainte de 1989 era considerat “ un Soljenițîn al românilor” iar astăzi este perceput, de mulți, mai degrabă ca “inamicul public numarul 1”. În luna noiembrie, se împlinesc 42 de ani de când lui Paul Goma, soției și fiului lor, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din țară. Paul Goma, stabilit la Paris din 1977, are și astăzi, la 84 de ani, statut de azilant politic.