Amintiri din temniţele comuniste – MIHAI STERE DERDENA sau Mărturisirea unui neînvins

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“Schimbul de zi mă predă ca mort! Eu
nu știu care e adevărul, știu din povestite, după ce m-am trezit. Nu mișcam, nu
mai aveam temperatură, nu puls și am fost declarat mort. M-au luat, cei care
m-au preluat ca mort, schimbul de noapte și m-au dus într-o cameră, să îi zicem un fel de morgă, o cameră mortuară.
A doua zi urma să fiu dus, cum au fost atâția duși în groapa comună și ars,
numai că a doua zi am mișcat.”

Toată viața
lui Mihai Stere Derdena este istoria unui coșmar pentru că s-a încăpățânat, în
ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, să rămână un neînvins. Iar
povestea coșmarului o aflăm din Mărturisirea unui neînvins, volumul
memorialistic publicat după 1990. Mihai Stere Derdena era student în anul al
IV-lea al Facultății de Ziaristică de la Universitatea din București când a
avut inițiativa formării unui grup de rezistență anticomunistă. În noiembrie
1956, se afla internat în spitalul studențesc de TBC, era sub perfuzie, și a
fost ridicat de câteva cadre ale Securității pentru 5 minute. Cele 5 minute
s-au transformat în 5 ani de închisoare, plus 2 ani și 6 luni de domiciliu
obligatoriu în satul Rubla. În închisoare, Mihai Stere Derdena a fost, în mai
multe rânduri, la un pas să-și piardă viață dar niciodată în pericol să renunțe
la propriile principii și valori.

“Sunt convins că dacă nu apărea
decretul din 1964, merg până în pânze cu această convingere, că eu nu ieșeam de
acolo și nu numai eu, mai erau dintre aceștia. Am zis și o sută de ani de stau, eu pot
trăi și fără să mă afirm i-am spus lui Alexandru Ivasiuc. Tu nu poți să
trăiești dacă nu te afirmi, eu pot trăi foarte bine și Iudă nu voi deveni nici
dacă voi trăi o sută de ani în condiția aceasta de paria, de salahor. Și în
libertate eu am fost multă vreme salahor, cu două diplome universitare. Lui
Ceaușescu, în perioada bâlbâitului cu gura strâmbă, așa îi spuneam lui Ceaușescu.”