Amintiri din temniţele comuniste – IONICĂ BAURCEANU

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“Trecem
peste foametea şi bătăile de la Gherla şi de acolo în 1960 ne-a
transferat la alt lagăr de jalnică memorie, Periprava-Grind. Acolo a fost împărăţia şobolanilor şi a ţânţarilor.
Şobolanii îi scoateam din fântână. Aveam o singură fântână în lagăr şi îi
scoteam morţi, dar ne dădeau cloramină.”

Pe cartea lui de vizită
scrie doar atât: Ionică Baurceanu, fost deținut politic. Una dintre durerile
vieții lui este că nu a făcut o facultate. Pe de altă parte, Ionică Baurceanu
nu regretă cei 13 ani de detenție politică.

„Dacă îi regret? Nu, nici vorbă. Nu aveam ce să fac. E o
linişte a mea sufletească totală. Sigur că milioanele de români trec pe lângă
mine ca pe lângă orice ceapă degerată, dar eu am conştiinţa ca mi-am plătit
tributul faţă de ţară. Am momente când pur şi simplu mă taie plânsul. “

Prima oară a fost arestat la 18 ani, pentru că era membru al organizației de tineret a Partidului Național-Țărănesc. Chiar și după ispășirea celor 13 ani de detenție politică, a fost adus în repetate rînduri la Securitate și zdrobit în bătaie. În aprilie 1977, maiorul Popescu i-a rupt toți dinții pentru că a refuzat să jure credință partidului și secretarului general. În ciuda torturilor la care a fost supus tot timpul în anii comunismului, Ionică Baurceanu a ajuns la venerabila vărstă de 87 de ani. La începutul lunii noiembrie, la Fortul 13 Jilava, azi muzeu, s-a întâlnit cu peste 100 de elevi de la Școala Centrală, aduși de profesoara lor de istorie, și le-a povestit, preț de câteva ore, o mică parte din ce a îndurat el acolo, pe vremea când era puțin mai mare decât ei. O lecție de istorie mai prețioasă decât un întreg manual învățat pe de rost.