Amintiri din temniţele comuniste – IOAN POPESCU LOREDAN
08 Noiembrie 2019, 10:00
Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.
Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.
Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.
Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.
Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.
Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.
Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro
„Ceea ce spun eu este o povestire, o
povestire deşartă. Cel care mă ascultă acuma nu poate să îşi dea seama ce a
fost şi ce am suferit, poate să spună că sunt un dement. Eh povesteşte nişte
aiureli, cum mi-a spus un coleg din teatru: ce puşcărie ai făcut tu , măi
Ioane! Şi mi-a venit să îl strâng de gât pe stradă pentru că el în timpul
comunismului a fost miliţian şi a împuşcat fugarii în munţi. Tragedia a fost
prea mare ca eu astăzi să spun: iartă-l.
Dar de ce să îl iert? Eu nu îl iert, să îl ierte Dumnezeu, dincolo. Eu aici am
confruntarea cu el care se menţine până când dispar. Eu cred că aşa e corect.
Dreptatea trebuie făcută, trebuie luați puţin în primire şi scuturaţi aceşti
oameni. Sunt liberi, se plimbă pe stradă, au pensii mari, probabil după
salariul pe care l-au avut când au ieşit
din securitate, trăiesc bine, îşi permit orice, iar noi deţinuţii politici
suntem cerşetorii comuniştilor. Ăsta este purul adevăr. “
Cântăreț de succes, profesionist al scenei lirice, Ioan Popescu Loredan a devenit, prin forța împrejurărilor, și un profesionist al vieții de închisoare. “Adevărul este că nu cunoşteam nimic din viaţa politică a timpului. Activităţile mele erau teatrul şi femeile şi un hârb de maşină Adler Junior, pe care tocmai îl cumpărasem”, scrie tenorul în memoriile sale. Pe 19 aprilie 1959, jucase în Frumoasa Florentină, pe scena Teatrului Muzical din Brașov. Publicul îi scandase minute în șir numele. A doua zi, Loredan urma să fie arestat iar în loc de aplauze avea să primească, în următorii ani, doar pumni, bastoane peste spinare, înjurături. După trei luni de anchetă la Securitatea din Braşov, a fost condamnat la 7 ani de închisoare corecţională, pentru uneltire contra orânduirii sociale, din care avea să facă 5, până la decretul de grațiere din 1964. Colegii din teatru, invidioși pe succesul lui, l-au turnat la Securitate că a înjurat regimul și așa a ajuns Loredan protagonistul celui mai lung spectacol din viața sa, unul care a durat 1800 de zile, cu decor variat, de la închisorile Codlea și Jilava la lagărele de muncă forțată de la Salcia, Strâmba, Periprava, Grind, Luciu-Giurgeni.