Amintiri din temniţele comuniste – GHEORGHE PENCIU

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro.

“Pe
vremea aceea, stăpânirea s-a gândit să împartă deținuții în cinci
categorii. Elevii minori să meargă la Târgșor să fie reeducați, studenții să
meargă la Pitești să fie și ei reeducați acolo, muncitorii și țăranii să meargă
la Gherla, să nu intre în contact cu intelectualii, intelectualii la Aiud și
șefii de guverne, miniștri, generali să meargă la Sighetul Marmației. “

Așa cum spunea Gheorghe
Penciu, comuniștii și-au clasificat foarte bine victimele, le-au împărțit pe
categorii și le-au izolat pentru a le putea anihila total. Astfel, sistemul de
teroare a funcționat perfect. Gheorghe Penciu a fost arestat când era în clasa
a opta de liceu. Nu avea în neam nici bogătași, nici demnitari, nici legionari.
A fost arestat pentru că îi plăcea să scrie și pentru că nu a vrut să se
integreze în noua orânduire socială. Cei opt ani pe care i-a petrecut în
închisoarea de reeducare de la Târgșor i-au pecetluit destinul. Când a ieșit
din pușcărie, la 26 de ani, nu mai era un tânăr ca oricare altul, ci un fost
deținut politic, un fost bandit. De aici și până la următoarea porție de
închisoare, nu a fost nevoie decât de un singur turnător care l-a spus la
Securitate că scrie epigrame. Au urmat încă o anchetă, mult mai crâncenă decît
prima, în timpul căreia Gheorghe Penciu a vrut să se sinucidă, încă un proces
și alți șase ani de detenție.

„Deși mi se promisese : că dacă vei spune ceva, din ce s-a întâmplat și cum a decurs ancheta, să știi că tot la noi te întorci. Cum nu mai aveam nimic de pierdut, cum ajunsesem o zdreanță, cum devenisem cavitar, cum făcusem și laringită TBC și eram așa de deprimat și de bolnav, nu mai aveam ce pierde. Și am spus, poate să mă ducă la securitate, poate să mă ducă și la Kremlin, nu mai am ce pierde... ’’