Amintiri din temniţele comuniste – GABRIELA DEFOUR VOICULESCU DESPRE ARESTAREA TATĂLUI SĂU, SCRIITORUL VASILE VOICULESCU

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“S-a întâmplat
pe patru august 1958, au venit seara, a
fost o percheziţie formidabilă. Pe la cinci dimineaţa l-au ridicat şi au ridicat, foarte mult, aproape toată opera scrisă, ce i-au găsit
manuscrise şi se pare că pe biroul lui era “Laba neagră”, o poezie religioasă şi au
interpretat-o puternic. Au fost multe capete de acuzare dintre care: poezia,
presă clandestină, din cauza că el îşi trimisese nişte sonete prin fratele
Andrei Scrima şi acesta a făcut imprudenţa şi a citit şi a spus că în România este un focar de
cultură şi de credinţă şi i-a nominalizat, şi i-a luat ca din oală. A fost
acuzat de subminarea morală a statului fiindcă era medic fără de arginţi, şi nu ştiu de ce au putut interpreta, că el
unde se ducea nu lua bani şi îi îngrijea pe toţi. Îl sculai noaptea, el era
gata, fiindcă era un apostol adevărat. Şi în hârtiile pe care a reuşit Ionică
să le obţină, plătindu-l pe grefier, să-i dea capul de acuzare apare şi
legionarism. De ce? Pentru că la anchetă au vrut să-l bată şi tata a spus : nu
daţi în mine, scrieţi ce vreţi şi la sfârşit,
după luni şi luni de anchetă l-au trecut şi legionar, aşa că asta a
fost..”

Șaptezeci și patru de ani avea scriitorul Vasile Voiculescu atunci când l-au arestat. în seara de 4 august 1958, așa cum îmi povestea fiica sa, Gabriela Defour Voiculescu. Presimțea că va ajunge în închisoare și se grăbise să termine Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară, ciclul de poezii la care ținea cel mai mult și pe care nu a mai apucat să-l vadă tipărit. Lucrurile pământești nu-l mai interesau, îmi spunea tot fiica sa, nu a dat importanță faptului că i-au luat comuniștii casa din Cotroceni și toate bunurile, dar, când a auzit că i-a fost confiscată biblioteca de 10.000 de volume, Vasile Voiculescu ar fi spus: de-acum pot să mor! După 4 ani de temniță grea, a ieșit din închisoare bolnav de TBC la coloană și a mai trait, imobilizat la pat, mai puțin de un an.