Amintiri din temniţele comuniste – BARBU BREZIANU

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“Am uitat cât am
stat. Erau nopțile cele mai frumoase pe care le-am petrecut vreodată, fiindcă
făceam în două rânduri, șase dimineața șase seara, a doua săptămână toată
noaptea. La Canal s-a lucrat non stop. Comandantul era foarte afurisit. Noi
eram în fundul canalului care se săpa și el se plimba deasupra și cum vedea
unul că stă, arunca un bolovan după noi. Nu ne-a nimerit, dar ne speria.
Nopțile erau feerice, nu v-am spus cât era de extraordinar nisipul de la Canal,
plin de scoici, care mai de care mai frumoase. Le-am adunat pe cele mai
frumoase și când am ieșit din pușcărie i le-am făcut cadou Miliței Petrașcu. “

Barbu Brezianu a făcut parte din generația lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu și a fost prieten apropiat cu aproape toți cei pe care i-am numit. A debutat editorial cu versuri. Când au venit comuniștii la putere, era membru al Uniunii Scriitorilor și judecător la Tribunalul Ilfov. A fost dat afară din cauza unui pamflet scris în franceză, Lupul și mielul, în care mielul era deportat în Siberia. Barbu Brezianu nu a ajuns, din fericire, în URSS, ci doar la muncă silnică, la Canal. După ispășirea celor doi ani de pedeapsă, a abandonat literatura și a început să se ocupe de istoria artei, devenind unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în Brâncuși din lume. Era de o modestie ieșită din comun, nu-i plăcea sa vorbească despre sine și propriile realizări, iar despre perioada de detenție politică pe care o numea mica mea vilegiatură, cu atât mai puțin. A știut să găsească mereu o parte bună în lucrurile care i se întamplau. Ca să suporți, ca să înduri răul, trebuia să găsești resurse sufletești și spirituale, să poți să te bucuri de lună, de soare, de stele, îmi spunea Barbu Brezianu care a știut să se bucure de tot ce era frumos din jurul său până la sfârșit, adică până la 99 de ani.