Repere spirituale: Daniela Rei Vișan în dialog cu Părintele Profesor Ștefan Buchiu la Radio România Cultural
17 Februarie 2019, 06:32
”Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
Vreme este să te naști și vreme să mori;vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești;vreme este dărâmi și vreme să zidești.
Vreme este să plângi și vreme să râzi;vreme este să jelești și vreme să dănțuiești.
Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi;vreme este să îmbrățișezi și vreme să fugi de îmbrățișare.
Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești;vreme este să păstrezi și vreme să arunci.
Vreme este să rupi și vreme să coși;vreme este să taci și vreme să grăiești.
Vreme este să iubești și vreme să urăști.Este vreme de război și vreme de pace.”
Eclesiastul 2.1-2.8
Duminică 17 septembrie 2019 de la ora 22,20 vă propunem o reîntâlnire cu Părintele Ștefan Buchiu profesor de Teologie Dogmatică la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității București.Vom aborda un subiect mai dificil, dar extrem de frumos: relația dintre timp și veșnicie, dintre suflet și trup, dintre om și creația lui Dumnezeu, dintre cele văzute și nevăzute. În Teologia Dogmatică Părintelui Stăniloae scrie: ” Dumnezeu cel etern Se așează într-o legătură cu lumea temporară și rămâne în legătură cu ea; deci starea temporală în care e pusă creația prin *începutul* ce i se dă, rămâne în legătură cu eternitatea.”
Referindu-se la scrierile Părintelui Dumitru Stăniloae despre timp și eternitate, Părintele Buchiu ne tâlcuiește:” Timpul nu ține de ființa creaturii(..) Aceasta pentru că în viața viitoare el nu mai e trăit în desfășurarea lui.(...) în existența terestră creația nu se poate concepe fără timp. Timpul ca atare nu rămâne exterior creaturii, ci devine de la început o condiție a urcușului ei. Dar tot așa de adevărat este că, creatura e făcută să depășească mișcarea și timpul. Se poate spune că timpul e condiția relației dinamice a creaturii, care n-a ajuns ÎNCĂ la Dumnezeu, cu Dumnezeu cel etern.”, valorizarea timpului fiind posibilă prin ” umplerea temporalității de eternitatea lui Hristos, prin legătură liberă și responsabilă cu El.”
S-ar putea ca pentru foarte mulți cititori aceste idei să pară abstracte, dificil de înțeles .
Iată de ce am încercat să explicăm posibilitatea înnoirii timpului și a firii noastre omenești prin învățăturile Sfinților Părinți, prin slujbele și tainele Bisericii. Iată deci temele pe care vi le propunem duminică, 17 februarie 2019 de la ora 22,20 la Radio România Cultural, alături de Părintele Profesor Ștefan Buchiu:Ce înseamnă a fi prizonierul timpului?Cum putem scăpa de uzura timpului?Cum putem transforma povara timpului în răspuns la ” apelul tainic al lui Dumnezeu” ? Ce înseamnă a valoriza corect timpul și spațiul? Ce înseamnă HAR creator și proniator?Cum poate fi dobândită asemănarea cu Dumnezeu? Cine o poate dobândi? De ce timpul și viața aceasta pământească ar trebui socotite daruri dumnezeiești ?
Ce înseamnă a participa la eternitatea lui Dumnezeu încă din această viață pământească? Cum putem să ne întărim voința pentru cele cerești?Cum pot fi transformate suferința și boala în urcuș duhovnicesc ? În ce măsură comfortul vieții moderne se poate transforma în lene spirituală? Cum putem mulțumi lui Dumnezeu pentru darurile primite, știute și neștiute? La ce se referea Părintele Profesor Dumitru Stăniloae atunci când vorbea despre ” permanenta prezență a lui Dumnezeu”?Care este relația dintre timp și veșnicie?Cum o percepe sufletul nostru?
In cele 40 de minute ale emisiunii Repere spirituale de duminică 17 februarie 2019, alături de Părintele Profesor Ștefan Buchiu vom încerca să vă prezentăm câteva repere, câteva teme de meditație și studiu, dincolo de care ar putea începe, pentru unii dintre noi urcușul către Iisus.
https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/repere-spirituale-daniela-rei-vi%C8%99an-%C3%AEn-dialog-cu-p%C4%83rintele-profesor-%C8%99tefan-17-februarie-2019/
