DOCUMENTAR: Festivalul Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova – ediţia a VII-a (2 – 7 iunie 2019)
2 June 2019
Lumi comuniste pe ecran: Dincolo de alb și negru – Festival de film Cinema Union (București, 24-27 iunie 2019)
3 June 2019

PORTRET: Amintirea unui actor – fenomen: Anthony Quinn şi viaţa sa fabuloasă

A avut o copilărie extrem de dificilă, câştigându-şi existenţa ca lustragiu sau vânzător de ziare, a visat în tinereţe că va deveni arhitect sau negustor pe mare, însă a ajuns să joace rolul Alexis Zorba – un ţăran grec fermecător, rol considerat de mulţi specialişti ca fiind cel mai celebru caracter de film din secolul al XX-lea, în producţia „Zorba Grecul”, care l-a consacrat definitiv în lumea filmului. A fost protagonist în peste 100 de producţii de cinema şi a obţinut două premii Oscar, dar a rămas la fel de celebru, exploziv şi pasional şi în viaţa personală, pentru nenumăratele sale relaţii şi aventuri – fiindcă era un mare admirator al sexului opus ! – , în urma cărora a rezultat un mare număr de urmaşi – 13 la număr – din care 3 în afara căsătoriilor, ultimul prunc fiindu-i dăruit lui când actorul împlinea venerabila vârstă de 81 de ani… De aceea lui Quinn i s-a atribuit titulatura de “cel mai celebru tată a 13 copii legitimi şi nelegitimi”.

Anthony Rodolfo Oxaca Quinn, s-a născut pe 21 aprile 1915, la Chihuahua, Mexic, părinţii săi fiind Francesco Quinn, fiul unui muncitor la calea ferată, de origine irlandeză, dar crescut în Mexic, iar mama sa, Manuela Oaxaca, a fost abandonată de familie imediat după ce s-a născut. Părinţii săi erau foşti luptători în revoluţia din Mexic, căsătorindu-se, dealtfel, la bordul unui tren plin de trupe rebele, care se îndrepta spre Durango. Chiar Anthony a fost aproape să se nască în mijlocul războiului, însă superiorii au aflat că mama sa este însărcinată, a fost condusă la tren şi trimisă la Chihuahua, unde l-a născut pe cel mic.

După naşterea lui Anthony, familia s-a mutat în SUA, unde părinţii săi au lucrat la căile ferate din Texas, apoi s-a mutat cu familia în San Jose, California, pentru a lucra la fermele din zonă.Anthony Rodolfo Oxaca Quinn, s-a născut pe 21 aprile 1915, la Chihuahua, Mexic, părinţii săi fiind Francesco Quinn, fiul unui muncitor la calea ferată, de origine irlandeză, dar crescut în Mexic, iar mama sa, Manuela Oaxaca, a fost abandonată de familie imediat după ce s-a născut. Părinţii săi erau foşti luptători în revoluţia din Mexic, căsătorindu-se, dealtfel, la bordul unui tren plin de trupe rebele, care se îndrepta spre Durango. Chiar Anthony a fost aproape să se nască în mijlocul războiului, însă superiorii au aflat că mama sa este însărcinată, a fost condusă la tren şi trimisă la Chihuahua, unde l-a născut pe cel mic.

Mai apoi familia s-a mutat la Los Angeles, unde tatăl său a găsit de lucru la Grădina Zoologică Lincoln, iar mai târziu la studiourile cinematografice.

În ianuarie 1926, tatăl său a murit într-un accident de maşină, iar Anthony, care avea 10 ani, s-a angajat ca ucenic pe un şantier de construcţii, iar apoi a prestat tot felul de munci pentru a-şi sprijini familia.

Interesant este faptul că atunci când mama s-a îndrăgostit de un anume Frank Bowles, Quinn a plecat de acasă, le-a luat cu el pe sora şi pe bunica sa, a abandonat liceul şi s-a dedicat exclusiv întreţinerii celor două.

Quinn a fost şi boxer profesionist şi un extrem de talentat pictor, înainte de a fi actor, şi a obţinut chiar o bursă pentru studiul arhitecturii cu Francis Lloyd Wright, unul dintre cei mai mari arhitecţi ai vremii.

Puţină lume ştie că în adolescenţă a suportat o intervenţie chirugicală la limbă, pentru ameliorarea dicţiei şi că a a urmat cursurile unei şcoli de artă dramatică din Los Angeles, pe care le-a plătit cu banii câştigaţi inclusiv din spălarea podelelor. În anul 1933 debutează ca actor de teatru în piesa „Clean Beds”.

În anul 1936 s-a alăturat unei expediţii de pescuit spre Orient – probabil urmare a visului său din copilărie de a călători pe mare – însă a revenit la Hollywood, unde a dat o probă pentru rolul unui războinic în filmul „The Plainsman”, regia Cecil De Mille, rol pentru care a fost acceptat, iar apoi a obţinut un contract pe termen lung cu studiourile Paramount.Puţină lume ştie că în adolescenţă a suportat o intervenţie chirugicală la limbă, pentru ameliorarea dicţiei şi că a a urmat cursurile unei şcoli de artă dramatică din Los Angeles, pe care le-a plătit cu banii câştigaţi inclusiv din spălarea podelelor.

În acelaşi an apare în filmele „Parole” şi „The Milky Way”, în roluri de etnic minoritar. În anul 1937 se căsătoreşte pentru prima dată, cu Katherine DeMille – fiica adoptivă a regizorului Cecil B. DeMille.

În următorii 10 ani a adunat peste 50 de roluri relativ modeste în film.

În 1947 renunţă la filmări, jucând teatru, pe Broadway, în roluri precum Stanley Kowalski din „Un tramvai numit dorinţă”.

În 1951 refine la vechea sa dragoste, fiind distribuit în filme de aventură – precum „Mask of the Avenger”.

În anul 1952 interpretează rolul secundar – fratele lui Zapata – în flimul „Viva Zapata”, în regia lui Elia Kazan, pentru care, în martie 1953, a primit premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar din partea Academy of Motion Picture Arts and Sciences.

În acelaşi an, trece Oceanul, şi vine în Europa, unde joacă în filmele „Ulysses”, al lui Dino De Laurentis şi Carlo Ponti, „Angels of Darkness”, al lui Giuseppe Armato şi „Attila the Hun”, unde a apărut alături de superba Sophia Loren.

În 1954 primeşte un rol în filmul lui Federico Fellini – „La Strada”, care i-a adus consacrarea internaţională, îar în 1956 interpretează rolul pictorului Gaugin – cu durata de doar 8 minute – în filmul lui Vincente Minnelli „Lust for life” pentru care, un an mai târziu, câştigă al doilea Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.

În 1957 joacă în „Wild is the wind”, apoi în „Requiem for a Heavyweight”, în 1958 regizează singurul său film – “The Buccaneer” – iar în 1962 joacă rolul unui beduinului viclean în „Lawrence of Arabia”.

În 1964 face rolul vieţii în „Zorba grecul”, realizat după romanul omonim al lui Nikos Kazantzakis, producţie care în anul următor câştigă trei premii şi cinci nominalizări la Oscar (printre care şi cea a lui Anthony Quinn pentru rol principal), 5 nominalizări la Globurile de Aur şi două la BAFTA.

În anul 1965 divorţează de prima sa soţie, iar în urma mariajului de 27 de ani s-au născut Cristopher – în 1938 (care, din păcate, s-a înecat la 15 martie 1941), Christina – în 1941, Catalina – în 1942, Duncan – în 1945 şi Valentina – în 1952.

În anul 1966 Quinn s-a căsătorit cu designerul italian Iolanda Addolori, care deja îi dăruise 2 băieţi: Francesco – nascut în 1963 şi Daniel – în 1964, fiind urmaţi de cel de-al treilea – Lorenzo – născut în 1966.

În anul 1969, Quinn interpretează rolul primului Papă rus al Bisericii Catolice, Kiril Lakota, în filmul „The shoes of the Fisherman”, dar şi în producţia „The Secret of Santa Vittoria”, însă Quinn devine şi producător, pentru filmele „The visit” – în 1964 şi „Across 110th Street” – în 1972.

După 1990 a apărut în „Jungle fever” – în 1991, „Last action hero” – în 1993, sau „A walk in the clouds” – în 1995.

În anul 1990 Quinn trece printr-un mare impas al vieţii suferind o operaţie majoră de inimă.

În 1997 Quinn şi Iolanda Addolori au divorţat, probabil şi fiindcă actorul avea deja alţi doi copii, cu secretara sa, Katherine Benvin: Antonia Patricia Rose Quinn – născută în 1993 şi Ryan Nicholas Quinn – născut în 1996 (Anthony Quinn având la acel moment vârsta de 81 de ani). Dealtfel Katherine Benvin avea să se căsătorească cu Anthony Quinn, rămânând alături de acesta până la sfârşitul vieţii actorului.

Să mai adăugăm şi că actorul a mai avut şi alţi doi copii, cu fostul model Friedel Dunbar, cu care avusese o relaţie „paralelă” de circa 14 ani: Sean Quinn – născut în 1973 şi Alexander Anthony Quinn – născut în 1976.

Viaţa sa tumultoasă i-a adus şi nenumărate apariţii prin tribunale, în nesfârşite procese de adulter, paternitate, pensie alimentară şi divorţ.

Anthony Quinn a fost şi un apreciat pictor, de orientare cubistă şi post-impresionistă, dar şi un sculptor talentat, creaţiile sale fiind prezentate chiar în cadrul unei expoziţii personale, în anul 1982, la Honolulu, iar suma strânsă în urma vânzării integrale a operelor sale a fost de circa 2 milioane de dolari.

Quinn a scris şi două volume de memorii, „The original sin” – în anul 1972 şi „One man tango” – în anul 1997.

Ultima parte a vieţii i-a adus suferinţe fizice actorului care se lupta cu problemele respiratorii, acestea degenerând în cele din urmă într-o boală incurabilă.

Ultimul său rol a fost cel din filmul „Avenging Angelo” – în 2001, an în care, pe 3 iunie, actorul trecele la cele veşnice.

După moartea sa, toată averea lui a rămas ultimei sale soţii, Katherine Benvin, şi celor doi copii ai lor.

RADOR (de Răzvan Moceanu)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *