Monica Pillat: "Când a ieșit tata din închisoare, m-am îmbolnăvit, efectiv, de fericire!"

Procesul intelectualilor sau Procesul Noica-Pillat s-a numărat printre cele mai faimoase procese politice din perioada comunistă și s-a mizat pe exemplaritatea sa. Scopul principal a fost să împrăștie panică în mediul intelectual românesc, ceea ce, de altminteri, s-a și întâmplat. Scriitorul Dinu Pillat a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru uneltire împotriva ordinii sociale. A fost eliberat în 1964, împreună cu ceilalți deținuți politici. Grațierea venită în iulie 1964 a fost un adevărat miracol pentru Dinu Pillat. În închisoare suferise mult, atât moral, cât și fizic. La picioare îi rămăseseră cicatrice de la lanțurile purtate. Își pierduse toți dinții în urma bătăilor din beciurile Securității iar întâlnirea cu fiica sa, Monica, a fost amânată cu două săptămâni, pentru a-și putea face niște lucrări dentare. Monica Pillat a fost martor al arestării tatălui ei, în noaptea de 25 spre 26 martie 1959. Avea 12 ani neîmpliniți și, în acel moment, copilăria i s-a terminat brusc iar, până la eliberarea tatălui ei din închisoare, a trăit într-o epocă fără vârstă, fără culoare, fără orizont. Timp de 5 ani, Monica Pillat a strâns într- un sertar toata ciocolata pe care o primea de sărbători, pentru ca tatăl său să se poată bucura de ea la ieșirea din temnițele comuniste. Iar, în acei ani în care Dinu Pillat a fost închis, fiica sa a început să scrie versuri, simțind că, prin poezie, poate fi împreună cu el. “Eu de asta am scris poezii, fiindcă în poezie puteam să vorbesc cu el și acest lucru m-a făcut să fiu în legătură cu el, de departe“ – spune Monica Pillat.