JULIETA lui Almodovar - încercare de catharsis mai mult psihanalitică decât filosofică – de Michaela Platon

Nu cred că este cineva care să nu recunoască faptul că Pedro Almodóvar este un
regizor de mare talent, că poveştile lui cinematografiate impecabil ne fac să
vibrăm într-un mod special, căci spaniolul ni le spune într-un fel unic şi
captivant. Farmecul dramelor din filmele lui Almodóvar este unul
frust şi insidios, căci nu te părăseşte la final, ci te urmează cu un soi de
general valabilitate în care ne regăsim în măsuri diferite toţi.

Julieta este un studiu al durerii unei pierderi , o introspecţie stadială
într-o vinovăţie asumată- devenită
insurmontabilă, o incursiune într-un univers fracturat pe care iubirea îl
restructurează doar vremelnic, este un traveling printr-o existenţă ce
experimentează separarea într-un mod particular.

Filmul ne dă de gândit despre alegerile noastre şi despre felul în care
ele ajung să ne influenţeze viaţa, punându-ne faţă în faţă cu felii din
existenţa unei mame, pe care ea însăşi ni le prezintă într-o confesiune
mişcătoare, într-un fel de încercare de catharsis mai mult psihanalitică decât filosofică
(aristotelică). Scrierea jurnalului îi dă Julietei o şansă de a se despovăra şi
de a pune în scena vieţii ei un dialog imaginar cu Antia. Căci mama căreia îi
dispare fiica la majorat află ca aceasta i-a transmis să nu o caute, căci a găsit
o cale spirituală nouă - şi este acum într-o existenţă care nu o mai cuprinde şi
pe cea care i-a dat viaţă. Distrusă, Julieta abandonează singura formă de izbăvire
- iubirea într-o relaţie satisfacătoare, în fapt o şansă fabuloasă de a se
recupera în coordonatele ei fundamentale - doar pentru a rămâne pe loc, într-un
spatiu în care fiica ei să o poată găsi. Gestul femeii de a şi abandona
viitorul, depăşeşte “obişnuita” necondiţionare a iubirii, alunecând în zona compromisului
absolut care înseamnă “în orice condiţii”.

Scenariul porneşte de la trei texte reunite sub titlul Runaway, scrise de Alice Munro, deţinătoare a Premiului
Nobel pentru Literatura în 2013, şi proclamată “maestră a nuvelei
contemporane”, în care Almodóvar găseşte substanţa pentru acest al 20-lea film al
carierei, iar faptul că a co-scris această partitură împreună cu autoarea
poveştii primordiale se simte în fiece fibră a peliculei.

Castingul este de excelenţă, Emma Suárez şi Adriana Ugarte partajând rolul
Julieta şi înnobilând personajul fiecare în stilul ei particular, dar amândouă
cu farmec, acuitate, fineţe şi căldură, apropiindu-şi-l când subtil, în nuanţe delicate,
când acut, în tuşe care ţipă. Permanenţa pendulare între prezent şi trecut este
acaparatoare, uneori trecerile fiind debusolante, personajul translând între
ipostaze uneori în acelaşi cadru, şi conturând o atmosferă apăsătoare în care
drama înfige pumnale permanent, şi în care uneori tensiunea este o caznă, o
luptă cu sinele, o sforţare de a ieşi la liman. Pe cele două le acompaniază o
întreagă echipă de actori interesanţi şi credibili în partiturile lor,
fiecare adăugând o tipologie, fiecare trăgând după sine o altă poveste pe care
uneori o întrevedem, alteori este implicită, totul interconectat organic,
respectând legile Universului: nimic nu este întâmplător, orice om pe care îl
întâlneşti este în stare să îţi schimbe radical viaţa, şi totul are un rost.

Pelicula are şi toate trademark-urile care îl fac unic pe acest regizor
de atât de mare talent, încât uneori îl numim genial, lasandu-ne la final
într-o stare de melancolie, dar si de uşurare ca viaţa noastră, cât ar fi de complicată,
nu e chiar atât de grea ca în poveştile lui. Deci e de bine, să fim fericiţi!

În contextul filmografiei lui Almodóvar, Julieta pare mai soft, deşi la o mai atentă
evaluare, “pierderea” devine o
dimensiune în care sufletul se poate rătăci cu usurinţă, şi, ca în toate
celelalte producţii ale lui, avem de-a face cu o jonglerie pe muchie de cuţit
cu conceptele morale, cu plăţile karmice, cu determinismul.

Cu siguranţă ca filmul pe care îl
găsiți pe HBO GO, va interesa publicul larg şi nu doar fanii -deloc puţini- ai rebelului
regizor, mai ales după ce valuri a făcut la Cannes în 2016.

Regia: Pedro Almodóvar

Scenariul: Pedro Almodovar si
Alice Munro

Distribuţia: Emma Suárez,Adriana Ugarte, Rossy de Palma, Inma Cuesta, Michelle Jenner, Pilar Castro, Dario Grandinetti, Agostin Almodóvar, Esther Garcia