Arheologia Interzisă - o prefață la interviul cu Michael Cremo

Versiunea română a cărții, autorii Michael A. Cremo (centru) și Richard L. Thomson

 

Atingerea teoriilor alternative ale apariției omului modern este  inevitabilă pentru un program numit Erezii Moderne.

Sensibilitatea subiectului este maximă, în contextul disputelor antropologice și posibilelor extensii opuse științei mainstream.

Controversele încep chiar de la denumirea preocupărilor. Astfel, pe de o parte, „rebelii” vorbesc despre istorie sau știință alternativă, cunoaștere uitată, stigmatizată sau respinsă,  în timp ce „conservatorii” se referă la pseudoștiință, cultură populară sau folosesc epitetul englez ”fringe” - adică ”de mică ori inexistentă importanță”.

          Disputele se poartă asupra câtorva, puține, tabu-uri ale modernității: teorii sau fapte considerate incontestabile de majoritatea oamenilor de știință, respectiv eronate – de puțini cercetători independenți.

Dacă ați avea de pus o singură întrebare, de al cărei răspuns să vreți să fiți sigur... care ar fi aceasta?

Dacă lăsăm deoparte numerele câștigătoare la următoarea extragere Loto... rămân marile întrebări. Între acestea – când șicum a apărut Homo Sapiens ? adică, omul modern.

Răspunsurile antropologilor au indică, în general, că, în urmă cu 20000 până la 100000 de ani, omul precum cel de azi a apărut ca urmare a  evoluției dintr-o primată.

Există și propuneri care situează „decantarea” chiar mai timpurie a omului modern anatomic, de exemplu de acum 150000 de ani.

Reprezentări cronologice în cheie mainstream a evoluței omului...

...și ”protagoniști” surprinzători, considerați inexistenți

Notă: fotografii disjuncte.  Dreapta: sursa internet, citată Encyclopaedia Britannica;

Stânga: două din craniile descoperite la Paracas (Peru). Încercările de asociere cu practicile primitive de deformare prin bandajare a capului copiilor au fost demontate. Au o singură placă parietală, spre deosebire de două – în cazul omului; sunt cu 25% mai mari și 60% mai grele decât cele umane, etc.

În interpretarea standard, convergența cu evoluționismul sau neoevoluționismul este deplină, apărată și predată în școli. (Despre posibila ciocnire de idei, în etapa școlară, cu cheia creaționistă susținută de religii – poate, într-un episod viitor).

Am dedicat un precedent episod al Ereziilor Moderne unui cronicar al faptelor imposibile – l-am numit pe Charles Hoy Fort. În secolul al 19-lea, surmontând dificultățile accesului anevoios la arhive, Fort a întocmit, cu tenacitate, mii de fișe ale împrejurărilor care sfidau înțelegerea, petrecute din timpuri istorice până în vremea sa. Acea „culegere a imposibilului” apărută în 1919 s-a numit Cartea blestemaților, în ideea conținutului care, imposibil de explicat, dar și de negat, ar fi fost, pentru conformiști,  motiv de repulsie.

Poate că nu este forțată corespondența, în timp, cu cartea (și ideile!) care generează acest episod. Arheologia Imposibilă, apărută în 1993, a devenit și rămas cel mai cuprinzător compendiu al artefactelor arheologice „nenormale”, care ar indica prezența omului pe Pământ dintotdeauna (cu cel puțin zeci de milioane de ani în urmă)!

Autorii - Michael Cremo și Richard Thomson – au generat o „undă de șoc” considerabilă, mai ales underground (în zona neafiliaților la dogme), dar și în medii științifice de specialitate.

Propunerile de „Geneze” alternative celei evoluționiste nu lipsesc, atât în mediul laic, cât – mai ales – în religii.  Acestea se bazează, în majoritate, pe variante de interpretare, în cheie modernă, a miturilor străvechi ale creației.

„Problema”  Arheologiei Imposibile este că „se limitează” a fi, în cele peste 900 de pagini, o prezentare a documentelor, faptelor și împrejurărilor de natură antropo-arheologică, dificil, dacă nu imposibil  de negat și de integrat în dogma evoluționistă.

Autorii nu se hazardează, în această carte, să expliciteze o antropologie alternativă, ci se mențin la comentarea descoperirilor arheologice legate de prezența omului pe Pământ. În particular, sunt citate personalitățile recunoscute ale domeniului, descrise locurile unde au produs descoperirile antropo-arheologice și sunt discutate fragmente din concluziile care servesc, fie și indirect, ideea centrală a autorilor – că omul anatomic modern ar fi trăit pe Pământ cu multe milioane de ani în urmă.

Pentru exemplificare: un astfel de loc al descoperirilor paleoantropologice de referință este Olduvai Gorge (cheile Olduvai), formațiune geologică situată pe teritoriul de azi al Tanzaniei, în estul Africii sudice. Pentru claritate - „chei” în sens geologic înseamnă o vale adâncă, având pereți abrupți, formată de obicei de un râu sau curent care a tăiat prin roca dură.

Olduvai Gorge (Cheile Olduvai) vedere aeriană, respectiv placa pe locul unde Mary Leakey a descoperit, în 1959, primul Australopithecus Boisei

Cheile Olduvai măsoară aproximativ 50 de kilometri, cu o adâncime de până la 90 de metri. Se consideră că s-au format în urmă cu 30000 de ani, când au fost expuse cinci diviziuni în adâncime, corespunzând unor perioade geologice, vechimea maximă a diviziunii de la bază fiind estimată la 2 milioane de ani.

De menționat și că, la numai 50 de kilometri de Olduvai Gorge, se află un alt sit de referință pentru paleoantropologie – Laetoli – celebru pentru urmele tălpilor hominizilor care au pășit prin cenușa vulcanică în urmă – se estimează – cu până la 3 milioane de ani.

De cheile Olduvai se leagă numele celebrei familii de antropologi Leakey și descoperiri de fosile de hominizi care au format convingerea că omul își are originea în sud-estul Africii. Soții Louis și Mary Leakey, activi în zonă începând din anii 1930, sunt creditați – între altele - cu găsirea craniului Proconsul – rarisimă rămășiță a primatei (o maimuță!) din urmă cu 25 milioane de ani.

Până aici, apele paleoantropologiei erau aproape netulburate.

Dar, puțini știu că, înaintea soților Leakey, zona a fost explorată, între alții, de omul de știință german Hans Reck (1886-1937). În 1913, acesta a descoperit la Olduvai un schelet uman anatomic modern, aproape complet, într-un strat geologic datat la 1,1 milione de ani! Cu mult mai vechi decât cea mai „optimistă” datare a apariției lui Homo Sapiens – circa 150000 de ani!

Hans Reck (foto stânga) și soții Leakey

 

Metodele de excavare, prelevare și conservare folosite și descrise de Reck au fost incontestabile în mod rezonabil și recunoscute la vremea lor de numeroși oameni de știință, între care chiar Louis Leakey. De altfel, cei doi vor coopera la Olduvai prin 1937. De notat că originea, educația, cariera și activitatea lui Hans Reck au exclus orice sugestie de fraudă. O datare făcută în zilele noastre, cu scopul și rezultatul aducerii fosilei pe făgașul acceptabil al istoriei omului, s-a arătat contestabilă.

Cum am menționat, Olduvai este un exemplu. Există și alte situri și descoperiri greu contestabile în mod rezonabil, cum ar fi Castenedolo, în Italia, unde a fost găsit, în 1880, un craniu uman modern anatomic, într-un strat din Pliocen, vechi de 3-4 milioane de ani! Și acolo, conform rapoartelor, toate rigorile explorării științifice arheologice au fost respectate.

Chiar în condițiile abia schițate aici, este ușor de înțeles miza uriașă a disputei: eventuala acceptare a existenței omului modern anatomic pe Pământ în urmă cu milioane de ani ar zdruncina iremediabil teoria evoluției, deja contestată. Consecințele ar depăși cu mult reformularea paradigmei științifice evoluționiste.

Arheologia Imposibilă este o lucrare unică prin dimensiune și subiect, care a produs deja urmări. Nimic din conținutul cărții nu apără idei religioase, cu toate că autorul este adept al unui cult indian.

O provocare deci, asumată prin reacții variate de  societățile solid structurate ale lumii. Iată de ce Ereziile moderne vă vor prezenta un interviu în exclusivitate acordat de autorul american Michael Cremo.