'ANGLO-LOGOS' 56 -7 FEB., 2020
07 Februarie 2020, 06:19
-Un burlan/
jgheab/ sau streaşină,
corespondenţele noastre lexicale, preluate din lumea obiectuală, pentru
termenul 'drain' al limbii
engleze reprezintă poate cea mai inspirată şi plastică opţiune pentru redarea
semnificaţiei de profunzime a expresiei idiomatice informale: 'Laugh like a drain', şi anume: "A râde cu lacrimi…/ cu gura până la urechi…/ în hohote…/ până nu mai poate sau
ţinându-se cu mâinile de burtă; a se prăpădi ori tăvăli
de râs".
-Această expresie, tonică prin
excelenţă, este de origine engleză,
specialiştii plasând prima sa atestare documentară în perioada celui de-al
Doilea Război Mondial: mai precis, în cuprinsul unui dicţionar de termeni
argotici din uzanţa cadrelor militare ale Forţelor Armate britanice, elaborat
de către lexicograful britanic de origine neozeelandeză, Eric Honeywood Partridge /1894–1979/, şi intitulat: 'A
dictionary of forces' slang 1939–45, 1948'.
-Chiar dacă motivaţia opţiunii pentru jgheab în configurarea acestei expresii
idiomatice comparative este incertă, ea se poate pune, prin deducţie, pe seama
sunetului specific (gâlgâitul)
produs de apa care se scurge prin acest ulúc şi asemănător –păstrând proporţiile–
…"cascadelor" de râs.
*****
Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA
-O întrebare care are toate şansele de a
stârni curiozitatea pasionaţilor de domeniul captivant al etimologiei
cuvintelor limbii engleze ar putea suna în felul următor: Cât de mult
cântăreşte Râsul
într-o expresie la originea căreia rezidă o realitate istorică departe de a provoca
această reacţie umană –cel
puţin nu din perspectivă contemporană–, având în vedere metoda
crâncenă folosită pentru a aplica unor nefericiţi purtători ai stigmatului
vinovăţiei "corecturi" de neuitat?
-Expresia de referinţă este: '/To
be a/ Laughing-stock', şi are, în limba română,
corespondentele: "/A
fi/ Obiectul sau ţinta batjocurii; a fi de de tot râsul…/ de râsul lumii sau al târgului;ori
a se face de râs" …respectiv,
în limbaj familiar: "A
se face de basm ori de poveste/ saua fi de râsul curcilor".
–Specialiştii indică secolul al 16-lea drept epocă a atestării celor mai
timpurii fragmente de texte în care figurează forma actuală a expresiei. Ele au
fost identificate, pe de-o parte, în cuprinsul cărţii lui John Frith /1503-1533/,
pastor protestant, scriitor şi martir englez, lucrare intitulată: 'An
other boke against Rastel' ("O altă carte despre Rastel"),
publicată în anul 1533.
[n.b.: John Frith a avut o contribuţie semnificativă
la dezbaterile teologice pe marginea persecuţiei şi a intoleranţei, în favoarea
principiului toleranţei religioase, fiind, în ultimă instanţă, deferit
Inchiziţiei, care l-a condamnat la arderea pe rug pentru erezie.]:
- 'Albeit … I be reputed a laughing
stock in this world'.
- = "Cu toate că … în astă lume
mi se duse faima de secătură demnă de tot râsul".
…pe
de altă parte, în paginile cărţii publicată în acelaşi an, 1533: 'An
apologie for poetrie' ("O apologie pentru poezie"), operă purtând
semnătura uneia dintre cele mai proeminente figuri ale epocii elizabetane, şi anume: poetul, curteanul, cărturarul
şi soldatul englez, Sir Philip Sidney /1554-1586/:
- 'Poetry … is fallen to be the laughing
stocke of children'.
- = "Poezia … decăzu
până-ntr-acolo încât ajunse de râsul pruncilor".
-Cu
toate nu s-au descoperit şi alte citate menite să susţină, fără echivoc, faptul
că la originea expresiei ar rezida practica punitivă care urmează a fi
detaliată, …asocierea, în mentalul colectiv, a acesteia din urmă cu ridiculizarea unor persoane a devenit
tot mai pregnantă în timp.
-Aşa-numiţii 'stocks' (= "butuci")
erau instrumente rudimentare de pedeapsă
corporală, aflate în uz în perioada inventării expresiei, şi cu ajutorul
cărora victimele erau imobilizate prin introducerea gleznelor şi a
încheieturilor mâinii în nişte orificii practicate între două scânduri
culisante.
-Deşi nú la fel de dur precum acela al
"stâlpului infamiei" /engl: 'pillory', pl: 'pillories'/
–care consta din scânduri fixate de un
stâlp şi ataşate în jurul gâtului şi al braţelor victimei, constrângând-o să
stea în picioare–, …procedeul punitiv reprezentat de "butuci" era sever şi nu avea,
desigur, nici cea mai mică umbră de conotaţie umoristică…
Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA
-"Butucii"
au fost folosiţi de către autorităţile civile şi militare începând din Evul
Mediu şi până în epoca modernă, inclusiv în perioada Americii Coloniale. Cât
despre Marea Britanie, prin actul legislativ din timpul domniei Regelui Edward
al III-lea, aşa-numitul: 'Statute of Labourers' ("Statutul
Lucrătorilor"), promulgat de către Parlamentul englez în anul
1351 –şi prin care care se interzicea,
între altele, migrarea forţei de muncă autohtone în căutare de condiţii mai
bune de lucru–, se oficializa întrebuinţarea butucilor în cazul "meşteşugarilor nesupuşi"(engl: 'unruly artisans').
-Mai mult, în virtutea acestei legi,
toate oraşele şi satele aveau obligaţia de a înălţa câte un set de astfel de butuci.
Numeroase surse indică, altminteri, faptul că aceste practici constrictive,
prin intermediul cărora cei consideraţi culpabili erau supuşi oprobriului
public –sub cele mai diverse forme de
agresivitate şi umilinţă– au rămas în uz vreme de mai bine de o jumătate de
secol.
-La
ora actuală, a devenit o cutúmă în Marea Britanie, cu prilejul unor târguri
şcolare şi evenimente caritabile, reactualizarea acestei realităţi istorice, cu
ţintă şi efect evident umoristic, prin legarea simbolică de 'stocks' şi 'pillories' a unor
voluntari înspre care se aruncă, în semn de …"blamare publică", bureţi bine îmbibaţi în apă.
-Reeditarea contemporană, în cheia
divertismentului, a unei secvenţe istorice sumbre a venit, desigur, să adauge
consistenţă teoriei conform căreia expresia '/To be a/
Laughing-stock' este tributară acestei origini.
*****
Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA
-O sintagmă idiomatică situată, de
această dată, din punct de vedere semantic, la antipodul potenţialelor surse de râs, generate de cele mai diverse
situaţii, este: 'No laughing matter',
traductibilă, în spiritul propriei noastre terminologii, prin: "Nu-i ceva…/ deloc…/ sau
nimic de râs ori de
glumă".
-Această sintagmă cât se poate de
…"serioasă", care îmbracă, în prezent, formă aproape exclusiv negativă,se afla, conform experţilor, în practica lexicală curentăîncă dinepoca Dinastiei Tudor. În
acest sens, este invocat un fragment dintr-o tiradă lansată împotriva vânzării
de indulgenţe, publicată în anul 1549 sub semnătura lui Hugh Latimer /c. 1487-1555/,
episcop-martir de Worcester în perioada premergătoare Reformei engleze şi, ulterior,
capelan al Bisericii Anglicane la Curtea regelui Edward al VI-lea. Pasajul
indicat, parte din discursul oratoric vehement al acestui eminent teolog, şi
intitulat: 'The second sermon
preached before the king’s majesty' ("Cea de-a doua predică susţinută
dinaintea Majestăţii-Sale, Regele") are următorul conţinut –redat, aici, în transpunere grafică modernă–:
- 'These
sellers of offices show that they believe that there is neither hell nor
heaven. It is taken for a laughing
matter'.
- =
"Aceşti vânzători de indulgenţe fac dovada credinţei lor că nu se va fi
aflând nici iad şi nici rai. Ei iau totul în
derâdere." …de unde s-a impus concluzia că sintagma era
întrebuinţată, îndeobşte, în epocă, la forma
pozitivă.
-Cât despre primul context în care figurează forma actuală a sintagmei, acesta a fost identificat în cuprinsul
unei lucrări pe tema persecuţiei şi a suferinţelor atroce ale martirilor
creştini de-a lungul istoriei occidentale, cu accent pe martirajul
proto-protestant şi protestant începând din secolul al 14-lea, inclusiv pe
întreg parcursul domniei reginei Maria I Tudor (Mary Tudor) a Angliei şi a Irlandei. Această lucrare de referinţă,
intitulată: 'Actes and monuments touching
matters of the Church', ("Fapte
şi evenimente memorabile privitoare la chestiuni ale Bisericii") –publicată
în anul 1563– îi aparţine istoricului şi martirologului englez, John Foxe /1516/17–1587/,
iar fragmentul în cauză, cu trimitere chiar la curajoasa tiradă a episcopului
Hugh Latimer, se prezintă astfel:
- 'Then
the audience laughed again, and master Latimer spoke unto them saying: why my
masters, this is no laughing matter.
I answer upon life and death'.
- =
"Apoi auditoriul se puse din nou a hohoti, iar meşterul Latimer le grăi
astfel: ci, bunii mei confraţi, acesta nu-i
defél lucru de luat în râs. Mă giuruiesc sub semn de viaţă şi de moarte".