'ANGLO-LOGOS' 53 -06 DEC., 2019

           

-Podoaba
fermecătoare, în lipsa căreia emblematicul brad de Crăciun ar tânji sub
aspectul impactului vizual şi al simbolisticii, …şi concepută astăzi în cele
mai variate dimensiuni, culori şi design-uri este Globul, desemnat, în mod specific, în limba engleză britanică, prin
termenul: 'BAUBLE' ['bɔːbl].

-Domeniul
fascinant, incitant şi, adeseori, surprinzător al etimologiei limbii engleze,
în particular, ne relevă faptul că acest cuvânt –dominat, în plan fonetic, de "rotunjimea" sunetului vocalic [o], propriu, de altfel, şí
corespondentului său românesc– este de origine
franceză. Mai exact, el derivă din 'b/e/aubelet', un vechi termen folosit,
la un moment dat, în Franţa secolului al 14-lea –dacă nu şi mai devreme, conform specialiştilor–, cu accepţia
generică de: "jucărie pentru copii",
după ce, iniţial, definea orice decoraţiune
sau ornament în culori stridente, ori ceea ce, în uzanţa actuală din
limba maternă, desemnăm, în sens propriu,
prin: "bibelou", şi figurat, prin: "fleac"…cu varianta de diminutiv, mai
pronunţat familiară: "flecuşteţ"/
…respectiv: "moft".

-Evoluţia
ulterioară a cuvântului a dobândit conotaţii şí mai interesante, în sensul că a
ajuns să desemneze, la propriu: sceptrul
sau toiagul purtat de către bufonii ori
măscăricii regali –porecliţi, de
altfel: 'bauble-bearers' (= "purtători de toiag")–,în
epoca Dinastiei Tudor. Prin extensie metaforică şi conotaţie
umoristico-peiorativă, 'bauble'
mai era şí "eticheta" lexicală aplicată celor …"grei de cap/ nerozilor/ netoţilor/ sau
nătângilor". De aici, şí amuzanta expresie idiomatică, intrată, însă,
în uz de-abia în secolul al 17-lea englez: 'to give /someone/ the bauble'(="a
face haz… sau a-­şi bate joc de
cineva/ a-şi râde pe seama cuiva/
a-l lua în râs sau în derâdere/ a-l zeflemisi ori
ridiculiza").

-În mod evident,
însă, accepţia medievală de obiect
pictat în culori vesele, stridente, destinat jocurilor copilăriei şi-a
impus supremaţia în timp, ajungând să fie asociată încântătoarei decoraţiuni
festive din panoplia vastă a ornamentelor specifice sărbătorilor hibernale –cu precădere, ale Crăciunului– din
contemporaneitate.

********

-O altă
decoraţiune festivă, cel puţin la fel de populară şi mult îndrăgită, din
perioada sărbătorilor de iarnă este Beteala,
desemnată, în limba engleză, prin termenul: 'TINSEL' ['tɪnsl], mai …"tânăr" cu
aproximativ două secole decât cel ante-evocat.

-Datat din
perioada timpurie a secolului al 16-lea, acest cuvânt era, iniţial, denumirea
atribuită unui tip deţesătură cu aspect strălucitor, datorat
confecţionării prin îmbinarea unor fire
din aur sau argint, …denumire preluată tot din limba franceză, mai precis din termenul: 'étincelle', cu înţelesul
de: "scânteie/ sclipire/ sau
licăr/ire/".

-Forma: 'tinsel' a intrat –şi rămas până astăzi–în uzanţa vorbitorilor de limba engleză
începând cu secolul al 17-lea, …la capitolul "curiozităţi istorice" fiind
demn de menţionat faptul că beteala se
folosea, pe de-o parte, mai degrabă la împodobirea sculpturilor cu tematică de Crăciun
decât a brazilor propriu-zişi, …pe de cealaltă parte, în scopul de a evoca –la modul simbolic, desigur–, bolta
înstelată care veghea asupra legendarei Scene a Nativităţii sau a Naşterii
Pruncului Iisus din noaptea magică de Crăciun. Ataşarea de 'tinsel' în brazii de Crăciun pentru a spori strălucirea
luminiţelor pâlpâinde ale lumânărilor prinse pe ramurile coniferelor festive
este o adăugire ulterioară.

********

-Un simbol mistic, asociat mai ales Crăciunului şi investit cu puternice virtuţi tămăduitoare, de îndepărtare a spiritelor malefice şi, implicit, aducătoare de noroc încă din vremea druizilor –preoţii vechilor celți din Galia și din insulele britanice– şi adoptat, de această dată, din lumea vegetală este Vâscul, denumit, în limba engleză: 'MISTLETOE' ['mɪsltəʊ].

-Şí
în mitologia nordică, de altfel, această plantă veşnic verdese aflala mare cinste, fiind privită drept simbol al iubirii şi al
prieteniei, de unde şí provenienţa obiceiului actual de a se îmbrăţişa şi
săruta sub vâsc la ceasul celebrării Crăciunului sau în momentul trecerii dintre
ani.

-Din
nou, originea cuvântului este pe cât de interesantă, pe atât de surprinzătoare:
'mistletoe' este un
substantiv compus, derivat din doi termeni de sorginte anglo-saxonă, şi anume: 'mistel',
care, înlimba engleză veche(Old English) era utilizat, de asemenea, pentru a desemna o substanţă de consistenţă vâscoasă,
aplicată pe ramurile copacilor în calitate de capcană pentru păsări, …respectiv: 'tan', cu accepţiile de:
"creangă/ cracă/ ramură/ sau
băţ".

-Modul în care s-a ajuns la asocierea celor doi termeni constitutivi ai substantivului 'mistletoe' este învăluit în incertitudine, una dintre ipotezele avansate fiind, însă, aceea că păsările care se hrăneau cu bobiţele de pe ramurile de vâsc le eliminau, ulterior, pe calea naturală a excreţiei (cu efect de fertilizare a solului). Or din această perspectivă interpretativă, 'mistel' ar fi putut denumi, la origini, dejecţiile păsărilor, în sensul –înrudit–, din engleza veche, al substanţei lipicioase, dezagreabile, utilizată drept capcană aviară.

-În
ultimă instanţă, fiind în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la definiţiile
termenilor din componenţa legendarului 'mistletoe',
s-ar putea considera, astăzi, pe cât de bizară, amuzantă şi chiar repulsivă, iar pe cale de consecinţă, pe atât de opusă
ideii de romantism, împărtăşirea unor gesturi de tandreţe, la ceas sărbătoresc,
sub nişte rămurele purtătoare ale unui asememea …"stigmat". Din
fericire, însă, chiar dacă potenţial specialist în domeniul etimologiei, niciun
vorbitor al limbii engleze nu-şi pune această problemă, căci forţa simbolisticii
benefice a 'mistletoe',
păstrată cu sfinţenie în virtutea tradiţiei multimilenare, este singura care
contează…

********

-Proiecţia lexicală
a Darului are drept corespondent, în
limba engleză, binecunoscutul: 'GIFT'.
Mai puţin cunoscute sunt, totuşi, etimologia şi accepţiile istorice ale acestui
veritabil "cuvânt de ordine" din perioada sărbătorilor de iarnă,
culminând cu Crăciunul:

-La jumătatea
secolului al 13-lea, deci în perioada Evului Mediu timpuriu, 'gift' era folosit în sensul larg
de: "ceva dat ori
acordat de bunăvoie/ sau fără plată de către cineva, altcuiva".

-Etimologii indică mai multe surse paralele ale
acestuia, printre care, bunăoară, termenul cu forma aproape identică din limba scandinavă veche(Old Norse): 'gipt', cu varianta grafică: 'gift',
–de
sorginte proto-germanică (*giftiz
sau *geftiz)–, cea perpetuată până în la ora actuală; 'jefte',
din limba friziană veche(Old Frisian); 'ghifte', din olandeza medie(Middle Dutch)…sau termenul din limba suedeză, identic, din nou, sub aspectul formei, cu cel englez
din prezent.

-Un aspect deosebit de interesant şi, implicit, demn de
semnalat este legat de cele două înţelesuri diferite şi, altminteri, total
neaşteptate ale termenului 'gift' din limba suedeză: "otravă/
sau venin"(engl: 'poison'/
'venom'), …respectiv:"căsătorit" (engl: 'married').

-Această realitate lexicală este cu atât mai interesantă cu
cât, în vreme ce şi în alte limbi germanice –în
afară de suedeză–, precum norvegiana, olandeza sau germana, s-a păstrat
accepţia paralelă de: "otravă/ sau venin", …limba engleză
veche (Old
English) a conservat, în cuvântul 'gift', exclusiv ideea de: "ceremonie
nupţială/ nuntă/ sau cununie", mai exact, semnificaţia:
"dar de nuntă /oferit de soţ/"(engl:'marriage
gift'),ori ceea ce
astăzi se numeşte, în mod uzual: "zestre"
(engl:
'dowry').

-Proverbialul 'gift
horse' (= "cal de dar")
era, la rândul lui, denumit iniţial: 'given
horse' (= "cal dat"),
–unde 'given' este forma de participiu trecut a verbului 'to give' = "a da"–, …un exemplu în acest sens fiind
chiar binecunoscutul proverb:

• 'No man ought to look a given
  horse in the mouth'.

• =
  "Niciun om n-ar trebui să caute un cal
  dat în gură".

(⁓"Calul de dar nu se
caută la dinţi", din limba română.⁓)

…proverb inclus
în colecţia: 'Proverbs', alcătuită de
dramaturgul, poetul şi colecţionarul de proverbe englez, John Heywood /c.1497-c.1580/ şi publicată în anul 1546.

-Sensul figurat de:
"talent înnăscut/ înzestrare
nativă/ sau har" datează, conform cercetărilor de specialitate, din jurul
anului 1300, acest înţeles fiind derivat, cel mai probabil, din accepţiile, mai
timpurii, de: "inspiraţie; putere acordată, conferită saudăruită în chip miraculos ori
prin graţie divină".

Credit  imagini:  Arhiva  personală  SILVIA  BLENDEA