'ANGLO-LOGOS' 50 -25 OCT., 2019

-'Fairy-tale ending' este, dacă se poate spune astfel, una dintre cele mai pronunţat "aspiraţionale" expresii ale limbii engleze, însă cu valabilitate general-umană. Şi aceasta, întrucât este de la sine înţeles că oricine şi-ar dori din toată inima ca toate evenimentele sau experienţele vieţii să îi fie încununate de un final/ sau deznodământ fericit, ca în poveşti, în consonanţă cu înţelesul perfect transparent al sintagmei, înţeles reflectat şí în corespondenţa, practic identică, din limba română.

-Voci autorizate ale lexicologiei britanice menţionează faptul că primele întrebuinţări metaforice ale compuşilor substantivali: 'fairy tale' şi 'fairy story' (= "basm/ poveste"), bunăoară cele care nu au legătură cu poveştile propriu-zise despre zâne('fairies'), apar în cuprinsul unor scrieri din secolul al 17-lea. Cu titlu de exemplu, se evidenţiază un fragment din cartea 'Speculum Mundi' –publicată în anul 1635–, avându-l drept autor pe clericul şi enciclopedistul englez, John Swan /c.1605-1671/:

• 'And as for the Fayrie tales of the Lámia, they nothing belong to this creature: neither be those common reports of the Sphinx and his riddles, any other than fables'.

• = "Cât priveşte Poveştile despre Lámia, ele nu au nimic de-a face cu această făptură monstruoasă; după cum nici acele bine ştiute ziceri despre cimiliturile Sfinxului nu sunt altceva decât scorneli".

[n.b.: Într-o perioadă mai timpurie a mitologiei greceşti, Lámia –iniţial o femeie de o frumuseţe răpitoare– era o creatură monstruoasă, mâncătoare de copii, jumătate femeie, jumătate şarpe, pedepsită să ia acea formă, respectiv acele apucături bestiale din pricina legăturilor amoroase cu Zeus, din care rezultaseră şi copii –primele ei victime, de altfel-; toate acestea, prin mijlocirea blestemului implacabil al geloasei şi veşnic răzbunătoarei soţii a suveranului olimpian, zeiţa Hera; în tradiţiile mitice de mai târziu, Lamia a fost investită cu atributele unei cumplite seducătoare fantomatice, devoratoare de tineri, atât la figurat, cât şi la propriu.]

-Lexicologii care au documentat evoluţia sintagmei 'fairy-tale ending' susţin cu argumente bine întemeiate faptul că a mai durat încă aproximativ două secole până când aceasta să intre în uzanţa vorbitorilor britanici. Se invocă, astfel, drept exemplu, o consemnare din anul 1854, inclusă în paginile revistei săptămânale: 'Household Words', editată de către ilustrul romancier şi critic social victorian, Charles Dickens /1812-1870/. Aici, 'fairy-tale ending' este asociată cu emblematica formulă –tradusă mai jos– care încheie, aproape invariabil, basmele de pretutindeni ale copilăriei: '[…]they lived happily ever after':

• « I should not have been sorry to have had the old fairy-tale ending affixed to this true story, ‘And they lived together very happily for ever after’ ».

• = « Nu mi-ar fi displăcut să văd alipită, la această poveste adevărată, vechea zicere: final ca-n basme, ‘Şi-au trăit fericiţi dimpreună, până la adânci bătrâneţi’ ».

-Câteva fotografii pe cât de stranii, pe atât de îndelung dezbătute şi controversate au fost mediatizate pe scară largă şi demistificate, de altfel, în presa anilor 1980, sub genericul: 'Cottingley Fairies: The End of a Fairy-Tale'("Zânele din Cottingley: Sfârşitul unei poveşti"). Deşi fără a putea fi bănuite de a avea vreo legătură cu sintagma de referinţă, aceste "poveşti cu zâne", încredinţate …peliculei de celuloid au reprezentat, totuşi, un episod care a adus în discuţia publică posibilitatea –fie şi infímă– a "autenticităţii" unor făpturi siderale într-un secol dominat de raţionalitate şi pragmatism, episod cu atât mai demn de semnalat şi, implicit, de reţinut:

-'The Cottingley Fairies' este, aşadar, denumirea sub care a devenit cunoscută o serie de cinci fotografii realizate, începând cu anul 1917, de către Elsie Wright şi Frances Griffiths, două foarte tinere verişoare din localitatea Cottingley, din apropierea oraşului Bradford, parte a comitatului englez, West Yorkshire. Aspectul bizar al imaginilor fotografice în cauză consta în aceea că tinerele fete păreau a se juca, nici mai mult, nici mai puţin, decât cu nişte …zâne şi gnomi înaripaţi. De aici, în mod firesc, s-au declanşat, în spaţiul public, valuri de păreri şi argumente pro şi contra veridicităţii cadrelor fotografice, culminând cu poziţia unei autorităţi în materie de spiritism, în persoana scriitorului britanic, Sir Arthur Conan Doyle -creatorul emblematicului detectiv, Sherlock Holmes-, care s-a declarat, fără echivoc, adept al autenticităţii fotografiilor.

-"Sfârşitul poveştii cu zâne" a venit de-abia în anii '80, atunci când, ajunse la o vârstă venerabilă, cele două protagoniste ale acelui veritabil "tsunami" mediatic de la începutul secolului 20 s-au hotărât să mărturisească faptul că au falsificat fotografiile, recurgând –ce-i drept, cu măiestrie uluitoare, care a indus în eroare până şi expertiza multor specialişti consacraţi– la decupaje din diverse cărţi pentru copii din literatura vremii. Şi totuşi, în mod foarte bizar, Frances Griffiths a lăsat loc de "Va urma", afirmând şi susţinând cu tărie faptul că a cincea şi ultima fotografie este autentică. Fotografiile intrate în legendă şi două dintre aparatele de fotografiat folosite se află expuse la Muzeul Naţional de Ştiinţă şi Presă din Bradford, continuând să alimenteze şi să provoace imaginaţia, ca şi apetenţa pentru miraculos şi senzaţional a privitorilor…

********

-"O persoană distrată/ fantezistă/ aeriană/ aiurită/ cu capul în nori/ lunatică/ pe altă lume sau planetă/ruptă de realitate sau visătoare"/...respectiv, în propriul nostru limbaj familiar, cu o marcată încărcătură ironico-umoristică: "rătutită/ scrântită/ trăsnită/ ţicnită/ (uşor) dusă (cu pluta sau cu capul)/ cu mintea plecată de-acasă ori cu sorcova" are, între multe alte echivalenţe din registrul informal al limbii engleze britanice, corespondent şí în sintagma: 'Away with the fairies' (= "Dus oriPlecat în lumea…/ sau pe tărâmul zânelor", în traducere textuală).

-Conform etimologiştilor britanici, această expresie, remarcabilă prin forţă de sugestie şi pitoresc -ca majoritatea covârşitoare a expresiilor idiomatice, de altfel- îşi are originea în tradiţia galică irlandeză şi scoţiană a credinţei într-o suită de mituri populare, versiunea antropomorfă a cărora evidenţiază credinţa în existenţa "micuţelor făpturi" (engl: 'the little people').

-'Aes sídhe', cunoscut, între altele, şí în variantele: 'Aos sí'ori'Sídhe' este termenul irlandez care defineşte o rasă supranaturală din mitologia irlandeză, respectiv scoţiană, comparabilă cu zânele sau elfii, rasă despre care se credea că vieţuieşte în tainiţe subpământene ori pe un tărâm nevăzut, coexistent cu lumea muritorilor, echivalent al noţiunilor de "dimensiune paralelă"/ "univers paralel"/ sau "realitate alternativă" din ştiinţa contemporană.

-'Sídhe' ("Făpturile colinelor", în traducere literală) erau asociate, în mitologia scoţiană, strămoşilor, spiritelor naturii sau zeităţilor feminine ori masculine, fiind privite drept apărătoare redutabile ale sălaşurilor lor: şi aceasta, până-ntr-acolo încât oricine ar fi cutezat să le invadeze spaţiul era răpit, drept pedeapsă, dar eliberat, în cele din urmă, în relativ scurtă vreme; acest interval se traducea, însă, în termenii percepţiei umane a trecerii timpului, în mai mulţi ani.

-Credinţa într-o lume suprafirească, populată de zâne, elfi, spiriduşi şi alte creaturi fantastice, la fel ca şi aceea în interactiunea acestora cu lumea reală era, de altfel, o manifestare comună şí în Europa medievală şi post-medievală. O epistolă invocată, în acest sens, de către specialişti şi adresată poetului scoţian, William Drummond de Hawthornden /1585-1649/, în anul 1636, cuprindea următoarele rânduri:

• 'As for the Fairy Queen, of whom you wrote to me, her Apparitions of late have bewitched so many, that I find sundry ready to dance with the fairies'.

• = "Cât despre Crăiasa Zânelor, despre care mi-ai scris, Apariţiile ei din ultima vreme i-au vrăjit pe atât de mulţi, încât nu m-ar mira să văd o bună parte dintre ei gata să se prindă în horă cu zânele".

-Pe de cealaltă parte, credinţa în răpiri de fiinţe umane de către zâne sau entităţi afíne acestora pare a fi fost, deja, foarte bine cristalizată în perioada folosirii pentru prima oară a sintagmei: 'Away with the fairies', întrebuinţare care nu este atestată, conform experţilor, mai devreme de secolul al 20-lea. Etimologiştii care s-au preocupat de documentarea acestui compus lexical fac trimitere, în această privinţă, la o povestire publicată în paginile unui ziar neo-zeelandez din anul 1909, despre un oarecare irlandez care încerca să se dezvinovăţească de presupusa învinuire de a-şi fi ucis un rival:

• « 'Don't mind your son; that is not him you see there'. Bridget understood that he meant that her brother was away with the fairies ».

• = « "Nu-l lua în seamă pe fiul tău; nú-i el cel ce-ţi stă în faţa ochilor acolo". Bridget înţelese din spusele acestuia că fratele ei era cu mintea rătăcită ».

-În sprijinul afirmaţiei că sintagma a început să fie folosită în accepţia figurată curentă de-abia spre sfârşitul secolului al 20-lea, lingviştii britanici semnalează, cu titlu de exemplu, un articol din vara anului 1987, apărut în paginile prestigiosului cotidian american, 'The Washington Post':

• 'Still away with the fairies, the fey and gentle Incredible String Band epitomise the hippie ideals of the Sixties'.

• = "Peregrini şi astăzi pe tărâmul zânelor, visătorii şi bonómii băieţi din trupa Incredible String Bandîntruchipează idealurile hippie ale anilor ’60".

[n.b.: "ISB" = formaţie muzicală marcantă, constituită la Edinburgh, Scoţia, în anul 1966, ai cărei membri s-au numărat printre pionierii britanici ai genului "folk psihedelic".]

Credit foto: Arhiva personală SILVIA BLENDEA