Vocile memoriei: Tudor Vianu sau echilibrul clasic

Critic din a treia generație postmaioresciană, Tudor Vianu renunța de timpuriu la critica de întâmpinare, fapt regretat public de Lovinescu. S-a îndreptat spre estetică, stilistică, filosofia culturii; a rămas însă critic și a dat studii importante despre mari creatori ca Ion Barbu sau Arghezi. Ca editor îl reintroducea în circuitul cultural postbelic pe Macedonski, în cercul căruia se descoperea el însuși în tinerețe ca poet. Nu în ultimul rând, scos o vreme din învățământul universitar, forțat apoi să renunțe la catedra de estetică, se orienta către literatura universală, dând fundamente școlii noastre de comparatistică, formând viitori comparatiști, dar și stilisticieni. A fost, cât a mai trăit după război, unul dintre puținii mari profesori ai Universității bucureștene. Evocându-l, Geo Bogza vorbește despre echilibrul lui clasic și îi redă efigia într-o frază care nu are nevoie de comentarii: „ Dintre toți oamenii pe care îi cunosc, și cunosc câțiva despre care sunt sigur că au trăsături de geniu, înaintea oricărui altul, Tudor Vianu îmi pare a fi fost echivalența umană a templului de pe Acropole.” Îl vom asculta pe Tudor Vianu la Vocile memoriei. În aceeași ediție difuzăm înregistrări datorate Monicăi Lovinescu, lui Virgil Ierunca, Alexandru Philippide, Petru Comarnescu, Ion Biberi.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică, 19 mai 2024, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.