Vocile memoriei: Memorialistica Monicăi Lovinescu

Jurnalele adolescenței Monicăi Lovinescu și ale primei tinereți vor fi distruse de autoare, care le folosește totuși pentru a-și stabili reperele și a-și scrie memorialistica din La apa Vavilonului. Motivul distrugerii lor îl lămurește în întâia pagină din cartea de memorii. Ar fi constatat ea însăși o mare diferență între ceea ce credea că a fost ea în acele vremuri și ceea ce rezultă din consemnarea cotidiană pe hârtie, notează memorialista și conchide: „Dacă se confirmă această impresie, înseamnă că Istoria, cu majusculele și dezastrele ei, împiedicându-mă să duc la îndeplinire vastele mele planuri literare, m-a salvat nu doar de eșec, dar și ridicol.” Istoria mare, a Europei, cu mișcările anticomuniste din Polonia și Ungaria, dar și istoria mică, evocarea discretă a tatălui, marele critic, situația personală, exilul românesc, figura mamei, rămasă în România, închisă și moartă în închisoare, vor alcătui substanța acestui memorial. Dacă literatura noastră a pierdut, poate, în Monica Lovinescu un romancier, ea a fost însă, la microfonul Europei Libere, un simbol viu al speranței noastre într-un viitor în libertate. Și tot ea, „răzbunarea părții noastre care nu ajungea să se rostească”, după cum scrie Gabriel Liiceanu în Declarație de iubire. Discutăm la Vocile memoriei cu Ioan Stanomir despre La apa Vavilonului și ascultăm pagini din carte în lectura autoarei.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică 26 mai 2024, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.