Criticul de la Sburătorul

E. Lovinescu, criticul ce punea bazele canonului literaturii noastre moderne, conducătorul cenaclului Sburătorul și al revistei cu același nume, a fost toată viața profesor de liceu. Cu doctorat la Paris, încercase să obțină o catedră universitară la Iași, fără succes însă. Candidatura lui la Academia Română era respinsă în 1936. Locul printre academicieni, pe care îl merita, îi este însă refuzat din cauza opoziției lui Iorga, vechi adversar de idei. Sămănătorismul ultimului nu se putea împăca cu modernismul susținut de semnatarul Istoriei civilizației române moderne. Criticul și-a dedicat viața cărților sale și cenaclului ținut în locuința proprie. Revista lui Lovinescu a avut viață scurtă, însă și-a îndeplinit menirea de a anunța cenaclul și pe criticul primitor al „celor ce vin”. Un sfert de veac casa lui este deschisă celor care băteau la ușa gloriei literare, iar criticul este în așteptarea „Marelui Necunoscut”, cum îl numea el, poate un nou Eminescu. Au venit însă mai mulți, atunci necunoscuți, pleiada scriitorilor din interbelic. Criticul de la Sburătorul a fost evocat de foștii cenacliști în înregistrări păstrate în fonotecă. Difuzăm câteva astfel de evocări la Vocile memoriei.

Emisiunea Vocile memorie, difuzată duminică, 17 noiembrie 2024, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.