REConCHILLiant: Daniela Rei Vișan în dialog cu Dan Pavel

”Din punct de vedere cantitativ, trăim în perioada cea mai bogată ...în teorii conspiraționiste. Din punct de vedere calitativ însă, teoriile conspiraționiste sunt tot mai aberante și mai ușor de contracarat. În fața înaltelor standarde verificaționiste provenite din accesul la informații, la știință în general și la științe în particular, din jurnalismul de investigație, aberantele ipoteze conspiraționiste sunt ușor de demontat. Cu toate acestea, ele proliferează mai mult ca niciodată. Paradoxul epocii accesului nelimitat la informații și a transmiterii lor instantanee este că accesul la dezinformări, știri false și teorii conspiraționiste este tot nelimitat, iar transmiterea lor se face la fel de ultrarapid. Aceasta nu înseamnă însă că se creează un fel de echilibru între informații și știri false, dezinformări. Cantitatea și calitatea informațiilor nu sunt suficiente pentru a contracara știrile false, dezinformările, teoriile conspiraționiste, mai ales la oamenii cu deficiențe educaționale, un nivel modest de inteligență și grad ridicat de influențabilitate. Efectul dezinformărilor și al știrilor false este mult amplificat, din pricina incertitudinilor, fricii, neîncrederii.”

”În rivalitatea la nivel global dintre cele două mari puteri economice ale lumii a mai apărut o dimensiune certă: ”un titanic război al informației” cu privire la pandemie. Specialiștii au atras atenția de la bun început asupra dificultății de a contracara campaniile de dezinformare ale Rusiei, Chinei ( și alte state care au atacat SUA, UE, aliații acestora în lume). Una dintre principalele teze susținute de statele autoritare era/este că ele ar fi mai bine pregătite decât statele democratice să înfrunte pandemia prin măsuri ferme, care trebuie respectate de toată lumea, chiar dacă pentru asta este nevoie de utilizarea forței, fără a permite celor nemulțumiți să organizeze proteste împotriva măsurilor de distanțare socială, a purtării măștilor faciale, a închiderii afacerilor sau măcar să fie în dezacord. Generalul Keith Alexander, fostul director al NSA ( 2005-2014) și primul comandant al United States Cyber Command, a subliniat că- în fața amenințărilor sofisticate din partea unor state antidemocratice- era nevoie de o apărare colectivă, făcută împreună cu toți aliații Americii. Recomandările generalului păreau bine gândite din punct de vedere strategic, dar au fost făcute în pur registru normativ, prin ignorarea realității geopolitice, într-o perioadă dificilă.”

Dan Pavel PANDEM(I)OCRAȚIA, Editura Institutul European 2023

Duminică 24 septembrie 2023, de la ora 18.00, vom difuza la Radio România Cultural cea de a doua parte a interviului cu Dan Pavel, Profesor la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București.

Am ales pentru această ediție câteva teme ceva mai delicate, din ce în ce mai des întâlnite de fiecare dintre noi în viața de zi cu zi, mai ales în ultimii ani. Este vorba de modalitatea noastră de raportare la ceilalți semeni, despre o anumită lene mentală, chiar ignoranță, despre degradarea valorilor general umane și indiferența treptată față de educația temeinică, responsabilă.

Este un lucru binecunoscut, studiat și cuantificat de specialiștii din domeniul medical, social sau marketing că omul needucat poate fi mai ușor victima diverselor tipuri de manipulare. Și chiar dacă avem acces nelimitat la informații, zeflemeaua, miștourile depășesc cu mult tentativa unora de a afla informații corecte, oneste despre un anumit eveniment istoric sau despre un fenomen social, cultural în desfășurare. Mai mult decât atât, în anii din urmă s-a înregistrat o amplificare îngrijorătoare a discursului agresiv, care promovează neîncrederea, ura, lipsa de respect. Acest tip de discurs, subliniază Dan Pavel, generează un comportament distorsionat, ce subminează valorile umane, distrugând ” fibra morală a unei societăți și capacitatea de a se apăra și de a salva vieți”.

Deformarea și denaturarea relațiilor interumane, dublate de un nivel educațional tot mai superficial se pot cuantifica în momente de criză prin blocaje sociale, medicale sau economice, inclusiv prin numărul de persoane a căror viață s-ar fi putut salva într-o situație delicată.

În perioada pandemiei au fost state ale lumii cu un sistem medical avansat din punct de vedere tehnologic, dar unde s-au înregistrat un număr record de decese din cauza unei organizări deficitare, dar mai ales din cauza unor interferențe periculoase la cele mai înalte nivele ale eșalonului politic.

După cum scrie Dan Pavel în volumul PANDEM(I)OCRAȚIA, apărut în această vară la Editura Institutului European ” Cea mai influentă persoană din lume care a susținut că noul coronavirus este o șarlatanie (hoax) a fost Donald Trump, încă din februarie 2020, la întâlnirile cu proprii susținători. El le-a spus trumpiștilor că încă nu murise nimeni de coronavirus in America și că era o ” impostură” a democraților să vorbească despre așa ceva. Între timp, în SUA au murit cei mai mulți oameni din lume din pricina respectivei ”imposturi”, care nu era o creație politică și propagandistică a democraților, ci verdictul epidemiologilor, doctorilor, savanților, responsabililor din sistemul de sănătate publică. (...) Nici un alt președinte american nu a acuzat vreo agenție guvernamentală subordonată că minte, cum a făcut Trump în legătură cu Centers for Disease and Control and Prevention. De mai multe ori el a acuzat FBI ( care este în principal a law enforcement agency, dar și cu funcții de counterintelligence ) și serviciile de intelligence că acționează în mod deliberat pentru a-l submina.”

Informațiile contradictorii, măsurile epidemiologice abordate în ritm diferit, prezentarea efectelor pandemiei într-un registru dezarticulat, de la zeflemea la tonuri apocaliptice au derutat o mare parte a populației. Persoanele cu vizibilitate maximă- politicieni, muzicieni, diverși influenceri din social media, au influențat în mod decisiv atitudinea multor comunități față de măsurile epidemiologice recomandate de medici, fapt ce s-a materializat în numărul de persoane infectate cu virusul SARS-Cov2, în atitudinea față de boala instalată și adresabilitatea la medic și nu în ultimul rând în numărul de decese înregistrate.

Puțini dintre noi asociază nivelul de educație cu starea de sănătate a unei națiuni. Adesori activitățile culturale sunt percepute ca mofturi, hobby sau sunt confundate cu distracția. Mai sunt țări ale lumii care percep educația ca pe un proces continuu de șlefuire, ca pe o placă turnantă către toate palierele societății, de la piața muncii, dezvoltare economică, plata taxelor către stat, măsuri de protecție socială, dezvoltare tehnologică , atractivitate față de tânăra generație, rata divorțurilor, balanță demografică și mai ales speranța de viață a unui popor. Din păcate România încă nu și-a revenit după căderea comunismului.

Dan Pavel ne atrage atenția asupra unui fenomen pe care l-a remarcat și în statele dezvoltate ale lumii, cu o lungă tradiție democratică: este vorba de lipsa discernământului în valorificarea libertății pe care, conform Constituției, o avem cei mai mulți dintre noi. Fenomenul este analizat în ultimul său volum, fiind un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi, mai ales atunci când ritmul vieții moderne ne bruiază simțurile și înțelegerea corectă a direcției către care ne îndreptăm:

”După prăbușirea comunismului, am făcut extrem de rapid descoperirea privind răspândirea extraordinară în societățile libere a fenomenului autoindus al spălării pe creier. Am avut un șoc etic și epistemologic, pentru că asociam libertatea cu deschiderea minții, fără opreliști culturale sau de mentalitate.(...)Apoi, am constatat multitudinea fenomenelor de spălare pe creier în întreaga lume liberă, democrată sau în curs de democratizare. În anumite privințe este un fenomen mai periculos, pentru că nu este impus cu forța de cineva. Și nu servește nimănui în mod special. Spălarea pe creier se produce spontan, minut cu minut, oră de oră, se face individual sau în grup, se poate manifesta parțial, în legătură cu o anumită dimensiune a vieții sociale, culturale, politice, mediatice, sau cu multiple dimensiuni. În anumite circumstanțe, spălarea pe creier parțială, temporară sau pe durată mai lungă, îi afectează chiar și pe cei inteligenți.(...) Nepurtarea măștii o vreme sau deloc indică gradele de spălare pe creier la care am asistat. Sunt forme individuale și colective ale spălării pe creier. În cele mai multe situații, indivizii spălați pe creier nu sunt victimele dezinformării, ci ale refuzului de a se informa și a fi informați, educați, socializați, și mai ales ale refuzului de a respecta regulile și de a-i respecta pe cei din jur, adică o formă de dezumanizare. Cum fiecare individ are propria minte cu care să judece, se poate spune că spălarea pe creier este individuală până la un punct. Rapiditatea cu care se răspândește arată că spălarea pe creier este deosebit de contagioasă, fiind în același timp un fenomen colectiv. În sens invers, este o ” imunizare” de turmă (colectivă) față de efectele științei și ale raționalității.”

O emisiune de Daniela Rei Vișan