Ilustrată din Amsterdam - Ana Lupaș, între Amsterdam și București
17 Martie 2025, 09:00
De cele mai multe ori vorbim despre o expoziție numai atunci când se deschide. Nu avem timp pentru evaluări, însă de data aceasta cred că este relevant să ne uităm la cum a fost primită arta Anei Lupaș, expusă anul trecut în două muzee mari din vestul Europei. Ieri s-a încheiat expoziția de la Muzeul de Artă din Liechtenstein, care a fost o continuare a celei din Amsterdam, de la Muzeul Stedelijk. Fie că a fost expusă sub titlul Intimate Space – Open Gaze în Liechtenstein sau On the Other Side of the River Elbe în Amsterdam, arta Anei Lupaș s-a bucurat de mare succes și a atras mulți vizitatori. Am abordat acest subiect împreună cu Maria Rus Bojan, critic de artă care locuiește în Olanda de peste 20 de ani.
Maria Rus Bojan: „Eu cred că a fost un succes major pentru arta din România. Ana Lupaș este nu numai un nume cunoscut în România, dar este o foarte mare personalitate artei conceptuale din anii 70-80 la nivel european. Este extrem de cunoscută de mai mulți specialiști din mediile internaționale. Prin urmare, opera ei a fost deja de mult achiziționată de instituții de primă mărime ca Tate Modern sau Centrul Pompidou de la Paris. (0:38) Iar acum, datorită acestei expoziții, a intrat și în colecțiile olandeze, în colecția Muzeului Stedelijk din Amsterdam, dar și în colecția Muzeului Kröller-Müller de la Otterloo și există interes pentru opera ei și în alte părți, ca de pildă în Belgia. Pentru noi, evident că această expoziție a însemnat enorm. Este primul artist român care expune în acest muzeu după 1989, ceea ce este un semn de mare apreciere pentru arta din România și pot să spun că pentru mine ca persoană a fost o experiență deosebită, deoarece o cunosc pe această artistă de când mă știu, de când m-am născut, eu provenind din același oraș ca și domnia sa din Cluj-Napoca. Pe de altă parte, m-am bucurat enorm când am văzut că toate cataloagele publicate de către Muzeul Stedelijk au fost epuizate cu mult înainte de închiderea expoziției. In plus, directoarea de marketing mi-a spus că au fost peste 185.000 de vizitatori care au intrat în această expoziție.”
Trebuie să menționăm că muzeul anual are în jur de 700.000 de vizitatori în total. Presa olandeză a acordat si ea atenție acestei expoziții: am văzut recenzii în foarte multe publicații, publicații serioase, nu numai de artă, dar și într-un cotidian ca Volkskrant sau NRC. See All This este o revistă de arta care acordă foarte multă atenție femeilor în artă, De Groene Amsterdam și Metropolis M, dar au apărut recenzii si in presa din alte țări.
Maria Rus Bojan: „Da, spre marea mea surprindere, fiind într-un aeroport, am cumpărat Frankfurter Allgemeine Zeitung și am găsit o recenzie despre expoziția dânsei. Sunt foarte multe articole în presa internațională și cred eu că pe bună dreptate. A ocupat același număr de metri pătrați ca și expoziția Marinei Abramovici, care este ultra cunoscută la nivel global. Expoziția lui Abramovici probabil că a depășit cu vreo 30.000 de vizitatori numărul de vizitatori a Anei Lupaș, dar asta doar pentru ca a durat trei săptămâni mai mult. Tocmai pentru că Ana Lupaș nu era un nume cunoscut, lumea s-a înghesuit să vadă de ce un muzeu atât de important acordă atât de multă atenție unei artiste din România. Ceea ce eu am observat a fost că numărul de persoane care au solicitat ghidaj de specialitate a fost foarte mare. Cluburile de colecționari din Olanda s-au înscris ca să le facem ghidaje, pentru că vreau să înțeleagă mai multe despre această operă, care, după cum a declarat un foarte mare colecționar olandez, este extrem de interesantă, pentru că nu seamănă cu nimic din ceea ce ei știau înainte. Această unicitate a operei ei și această universalitate face ca această expoziție să fie cu adevărat una istorică, fiind de altfel și prima ei expoziție personală, retrospectivă, internațională. Este foarte greu să vorbești despre Ana Lupaș fără să o situezi în contextul istoric al scenei de la Cluj și, prin extensie, scena românească.”
Pe site-ul Muzeului de Artă din Liechtenstein se menționează următoarele: „Într-un mediu caracterizat de lipsa de libertate și de opresiune în România, Lupaș a creat o operă pe cât de impresionantă, pe atât de radicală. Regimul comunist, care a durat mai bine de patru decenii (1945–1989), a cooptat arta pentru ideologia sa totalitară, dezumanizantă, împiedicând masiv experimentarea și expozițiile libere. Cu toate acestea, Ana Lupaș a mers consecvent pe drumul ei, fără să se descurajeze.”
O prezentare similară apare și pe site-ul Muzeului Stedelijk din Amsterdam: „Trăind și lucrând în Cluj-Napoca, Lupaș s-a confruntat cu provocările de a face artă în România sub constrângerile unei dictaturi comuniste de patru decenii. În ciuda climatului politic opresiv, arta lui Lupaș a devenit o formă de rezistență ascunsă față de regimul totalitar dezumanizant, aflat la putere din 1945 până în 1989. Timp de multe decenii, ea și-a făcut propriul drum, opunându-se activ practicilor artistice și academice favorizate ale regimului și promovând o comunitate artistică locală.”
Ana Lupas, 'Coats to Borrow', 1989, Foto: Carlo Favero. Colecția Stedelijk Museum Amsterdam.
Prima instalație cu care vizitatorul s-a întâlnit în expoziția de la Amsterdam a fost Coats to Borrow (Haine de împrumut), o lucrare considerată o formă unică de rezistență colectivă. La începutul anului 1989, Ana Lupaș a creat nouă haine în stil militar, folosind diferite bucăți de materiale textile. Hainele au circulat printre artiștii Atelierului 35. Fiecare și-a însemnat numele pe o etichetă, cusută apoi în interiorul hainelor. Hainele urmau să circule până la sfârșitul dictaturii ceaușiste. Șase dintre cele nouă haine au fost achiziționate de muzeul Stedelijk în 2022.
Alegerea acestei instalații ca punct de plecare al expoziției a fost făcută de comun acord cu Ana Lupaș, mi-a spus la deschidere curatoarea Leontine Coelewij:
„Eu și Ana am discutat îndelung despre cum să construim expoziția și am hotărât împreună să pornim de la această instalație din 1989, care are atât de multe mesaje. E despre haine, despre materiale textile, despre ce porți pe corpul tău. Este și despre cine ești, despre cum protestezi și reziști împotriva unei dictaturi, este despre cum construiești comunități. De această instalație au depins toate celelalte alegeri pe care le-am făcut pentru această expoziție.”
Această disidență este contestată însă din România, iar Leontine Coelewij a fost dur criticată. Maria Rus Bojan, care a contribuit direct la realizarea expoziției de la Amsterdam, s-a referit și la aceste critici.
Maria Rus Bojan: „Domnia sa a fost președinta Uniunii Artiștilor Plastici la Cluj înainte de 1989 și, în această calitate, ea s-a ocupat și de promovarea unor tineri artiști. Eu cred că influența domniei sale a fost enormă, pentru că, practic, toți acei artiști care se pot asocia cu anii 80 în arta vizuală sunt legați de programul Atelier 35, care era secțiunea pentru tineret a Uniunii Artiștilor Plastici din România, pe care domnia sa l-a condus. Multă lume care o cunoștea personal și care a avut ocazia să-i viziteze studioul știa că domnia sa lucrează în permanență. Faptul că nu a expus public în România a fost și pentru că nu a dorit ca să se expună public, după ce în 1989-1990 a fost repudiată public, a fost acuzată ca fiind comunistă, în condițiile în care Ana Lupaș se trage dintr-o familie istorică a celor care au făcut unirea Transilvaniei cu România. Este absolut regretabil ca să constatăm că un critic de artă important, cum este Călin Dan, care este și directorul Muzeului Național de Artă Contemporană al României, a publicat un articol foarte critic la adresa Muzeului Stedelijk pentru ca a încadrat-o într-un context care, în opinia celor care trăiesc în România nu este adevărat. Este foarte greu pentru cineva din străinătate, indiferent că este din Olanda sau din altă țară europeană, care nu cunoaște situația din anii de dinaintea de revoluție în România, să înțeleagă cum să situeze un artist care a fost activ în acea perioadă, altfel decât în opoziție cu regimul, sau dacă nu în opoziție cu regimul, în relație cu scena de artă, care era o scenă de artă dominată de Uniunea Piștilor Plastici și de directivele venite de la București. Faptul că Ana Lupaș s-a aflat la Cluj și nu la București, acest lucru i-a oferit o șansă formidabilă de a scăpa vigilenței de la centru, și datorită faptului că a știut cum să împacheteze lucrurile strict din punct de vedere artistic.”
Maria Rus Bojan: „Calin Dan a locuit în Olanda o perioadă de 16 ani. A fost directorul revistei Arta înainte de 1989. Era el însuși un exponent al sistemului înainte de 1989. În momentul în care eu am citit acest articol, m-am simțit ca și cum aș fi fost lovită personal. Părerea personală a unui critic de artă este o părere personală. Părerea unui director de muzeu nu numai că are mai multă greutate, dar e vorba si de o responsabilitate pe care o ai ca director al unei instituții de primă mărime a acestei țări să promovezi valorile României în străinătate. Cum să te simți altfel decât umilit că un muzeu ca Stedelijk alocă 450.000 de euro buget pentru prima mare expoziție personală a acestei mari doamne a scenei de artă din România, iar directorul muzeului din România vorbește de lipsă de etică profesională. Eu cred că etica profesională se referă și la relația pe care tu ca și curator sau ca director de muzeu o ai cu artistul. Este extraordinar de trist este că acești domni de aici, de la acest muzeu (n.r. din Olanda) i-au oferit atât de multă considerație, iar din România să vină doar aceste considerații autosuficiente. Ce contează este părerea acelor 185.000 de vizitatori care au avut ocazia să vadă această expoziție și a celor 50.000 de persoane care au cumpărat acest catalog.”
Notă:
Expoziția On This Side of the River Elbe de la Muzeul Stedelijk din Amsterdam a fost deschisă în perioada 8 mai – 15 septembrie 2025. Expoziția Ana Lupas: Intimate Space – Open Gaze de la Kunstmuseum Liechtenstein a putut fi vizitată în perioada 1 noiembrie 2024 – 16 martie 2025. Maria Rus Bojan s-a referit la articolul semnat de Călin Dan, directorul Muzeului Național de Artă Contemporană din București, articol publicat la sfârșitul lunii ianuarie în Observator Cultural. Expoziția de la muzeul Stedelijk din Amsterdam a fost posibilă cu sprijinul criticului de artă Maria Rus Bojan, al fundației European ArtEast (Londra) și al Administrației Fondului Cultural Național (București).
https://www.observatorcultural.ro/articol/ana-lupas-un-portret-retrospectiv/
