Cultura la farfurie. Pastele, de la Hefaistos până în zilele noastre | PODCAST

Pentru a evita vechea dispută legată de originea pastelor, Adriana Sohodoleanu ne duce în mitologie și spune că ele au fost inventate – nici de italieni, nici de chinezi - ci de zeul grec al focului Hefaistos (Vulcan al romanilor). O legendă spune că acesta a creat un instrument cu care reușea să taie aluatul sub formă de șireturi de pantofi.

„Este foarte greu de spus când au apărut exact și unde, pentru simplul fapt că vorbim despre niște ingrediente foarte simple: făină, apă și sare. Și atunci când acestea sunt menționate în dovezile arheologice, e greu să îți dai seama dacă din ele s-au făcut paste sau lipie, un tip de pâine nedospită. În al doilea rând, ele au fost multă vreme hrană pentru săraci și aceasta nu era documentată, că nu interesa pe nimeni ce mâncau amărâții.”

Și totuși, câteva dovezi ale trecerii pastelor prin istorie există.

„Există tăieței foarte, foarte vechi. Acum câțiva ani în China a fost descoperit unul care ar avea cam 4000 de ani. În timpul unui cutremur, un castron a căzut peste tăieței și în felul acesta unul s-a conservat până astăzi. Mai știm și că în Europa, pe un mormânt etrusc din secolul IV înainte de Hristos sunt prezentate niște echipamente, instrumente, unelte ale unui comerciant, care par a fi făcute pentru pentru paste. Este o placă, un tocător, un făcăleț, o roată de tăiere, dar nu putem să știm sigur că se făceau cu ele paste. Există însă informații că în secolul I înainte de Hristos, grecii făceau un fel de lasagna, i-am spune noi azi, pentru că era un aluat fiert cu umplutură. Nu se știe cu exactitate ce fel de mâncare era, dar numele ne permite să bănuim că ar fi fost o lasagna, pentru că se chemau Laganum/Lagana.”

Despre paste au vorbit Daria Ghiu și Adriana Sohodoleanu, doctor în Sociologia Practicilor Alimentare, în emisiunea Orașul Vorbește. De la istorie au trecut mai departe prin Talmud, Boccaccio, Caterina de Medici, bucătăriile italiene, dar și prin cele orientale, macaroanele cu brânză ale bunicilor noastre, și până la cartea „Mâncarea franciscanilor – O carte de bucate din Șumuleu Ciuc din anii 1690”.