Cultura la farfurie. Dulceața amintirilor: de la borcanele bunicii la marmelada lui Paddington

În acest episod Cultura la farfurie, Adriana Sohodoleanu ne poartă prin istoria și aromele dulcețurilor, de la rețetele romanilor până la marmelada de portocale a celebrului Paddington. Descoperim povești fascinante despre conservarea fructelor și despre cum dulceața a devenit, în anumite epoci, un lux regal.

Conservarea fructelor sub formă de dulceață sau marmeladă are o istorie îndelungată.

„Există dovezi că romanii le preparau, le spuneau jeleuri - dar nu sunt jeleurile tip bombonele de acum, ci puteau fi și sub formă lichidă, puteau fi și mai solide și conserve la borcan cu gutui, lămâi, trandafiri, mere, prune. Dar odată cu invazia barbarilor, începutul Evului Mediu, această știință dispare. Nici nu era timp. Știm bine, o dulceață necesită multă atenție, să stai acolo să amesteci mereu, să nu se prindă, să atingi gradul perfect de densitate.”

În Evul Mediu, zahărul era un lux, iar dulceața era folosită nu doar ca desert, ci și în scopuri medicinale. În secolul XV, marmelada de portocale ajunge în Anglia datorită importurilor din Portugalia, iar termenul “marmeladă” provine chiar din portugheză. Un detaliu inedit este pasiunea regelui Ludovic al XIII-lea pentru prepararea gemurilor.

„Își făcea singur dulceața, avea această pasiune și se pare că făcea dulceață când a aflat că unul din amicii lui politici a fost executat pentru că uneltise împotriva regelului. Și continuând să amestece în cratiță a spus ceva de genul: Avea sufletul la fel de negru ca fundul acestei cratițe.”

Pentru mulți dintre noi, dulceața nu este doar un desert, ci o amintire a copilăriei. În unele familii, rețetele se transmit din generație în generație, iar prepararea gemurilor devine un ritual care ne conectează cu trecutul.

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.