Idei în nocturnă - Pagini de Istorie: Regimul comunist din România și dimensiunea sa criminală

Vom porni discuția noastră despre regimul comunist din România și dimensiunea sa criminală de la evenimentul petrecut la 6 martie 1945. Atunci, la presiunea URSS, s-a instaurat guvernul de “largă concentrare democratică” condus de Petru Groza. Au urmat nerecunoașterea lui de catre Rege prin așa-numita “grevă regală”, alegerile măsluite din noiembrie 1946, abdicarea Regelui și intrarea deplină a României în „lagărul socialist”.

Pentru câteva observații de sinteză vom apela la telegrama pe care sir Archibald Clark Kerr, ambasadorul Marii Britanii la Moscova, i-a trimis-o lui Ernest Bevin, șeful Foreign Office, în ianuarie 1946. Diplomatul britanic a sosit in România alături de Averell Harriman, ambasadorul SUA la Moscova și însuși Andrei Ianuarievici Vîșinski, cel care impusese Regelui desemnarea lui Petru Groza ca prim-ministru, pentru a transmite Regelui și oamenilor politici români decizia luată la Moscova la întâlnirea interimară a miniștrilor de externe ai SUA, James F. Byrnes, Regatului Unit, Ernest Bevin, și URSS, Viaceslav Molotov, din decembrie 1945. Mesajul lor era extrem de clar, România era abandonată sferei de influență sovietice. Greva regală trebuia să înceteze prin recunoașterea guvenului Petru Groza, ușor cosmetizat și cu iluzoria promisiune că vor fi organizate alegeri libere, democratice si corecte.

În privința României, zarurile fuseseră aruncate și Archibald Clark Kerr o știa prea bine deoarece își încheie astfel telegrama “Am părăsit Bucureștiul cu un sentiment de tristețe și profund recunoscător că nu m-am născut în România”.

Iată câteva citate revelatoare din această telegramă:

Despre revelionul 1945/1946 “…m-am găsit plasat între dr. Groza, primul ministru și dl.Tătărescu; unul ca un boxer care poate să te lovească în plex, iar celălalt ca un șofer arătos de modă veche care te-ar înșela la costul călătoriei…”

Despre Petru Groza: „În timp ce făcea mare caz de sinceritate am capătat ferma impresie că nu puteam să ne așteptăm de la el la mai mult decât rușii îi permiteau să ne dea, pentru ca tot timpul ochii lui de mic arici au licărit peste masa, căutand aprobarea dlui Vâșinski pentru orice spunea”.

Despre întâlnirea cu Regele: „el era, sincer vorbind, sceptic. În fapt în afară de membrii guvernului - i-a spus Regele - n-am întâlnit niciun român care să creadă că alegerile vor fi libere, dacă nu s-ar fi creat un organism independent care să supravegheze îndeplinirea asigurărilor date de guvern. Regele, care este evident mai matur decât vârsta sa, a avut multe de spus despre dificultățile propriei sale poziții ca monarh constituțional. Fusese un obicei al său să respecte cu scrupulozitate prevederile constituției. Propriul său interes și conștiința sa îi ceruseră aceasta. Guvernul său era în stare de rebeliune fațișă, împins la aceasta de Moscova, de unde primea toate directivele. Țara era ocupată de Armata Roșie.”

După ce vom evoca succint evenimentele care au condus la instaurarea regimului comunist în România, vom stărui asupra activității IICMER. Iată doar câteva repere :

Vom discuta despre un subiect puțin cunoscut sau uitat, destinul copiilor instituționalizați în vremea regimului comunist pornind de la o investigație realizată de cercetătorii institutului și finalizată la 31.05.2017 când „IICCMER a depus la Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, un denunț cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase față de minorii cu handicap sever instituționalizați în căminele-spital pentru minorii „nerecuperabili” din Cighid, Păstrăveni și Sighetu Marmației, aflate în administrarea Statului român în perioada regimului comunist. În concordanță cu stadiul de atunci al investigațiilor întreprinse de experții IICCMER, denunțul viza moartea a nu mai puțin de 771 minori aflați sub protecția statului comunist”.

De curând, la 15 februarie 2024, printr-un comunicat de presă IICMER anunță că „Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus plângere împotriva ordonanței de clasare a procurorului de caz Marius Iacob, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, în dosarul privitor la căminele-spital din Cighid, Păstrăveni și Sighetu Marmației”.

Soarta copiilor „nerecuperabili” internați în căminele-spital din România anilor ’80 este o preocupare constantă a (IICCMER) astfel încât „Raportul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), „Child abuse in institutions in Europe”, (15889/2024) privind abuzurile asupra copiilor în instituții din Europa , întocmit de către Comisia pentru afaceri sociale, sănătate şi dezvoltare durabilă din cadrul APCE, raportor Pierre-Alain Fridez, menționează eforturile IICCMER de a documenta și de a investiga mecanismele, dar și responsabilii direcți pentru mortalitate galopantă din căminele-spital românești din anii ’80.” Am citat o știre postată pe site-ul IICMER.

Vom vorbi și despre propaganda cu care regimul comunist încerca să legitimeze prin falsificarea sau manipularea istoriei, dimensiunea patriotică a activității PCR și a câtorva dintre liderii săi, evident Nicolae Ceaușescu.

Ca exemplu, vom discuta conținutul unui film realizat pentru a marca aniversarea a 30 de ani de la actul din 23 august 1944, în care, cităm din nou un text postatat pe site-ul IICMER „ aparatul ceaușist de propagandă a comandat realizarea mai multor filme de război care să reflecte varianta oficială despre acest moment fondator al regimului comunist din România. Poate cel mai important dintre ele este Stejar – extremă urgență, în regia lui Dinu Cocea, după un scenariu scris în tandem de dramaturgul Horia Lovinescu și de redactorul de la Casa de filme 5 Mihai Opriș, statornicul colaborator al regizorului la filmele din seria Haiducilor. Structura narativă este una tipică filmului de spionaj, cu o intrigă dezvoltată în jurul planului german Margareta II care viza invadarea totală a României în cazul defecțiunii acesteia. Racordul cu evenimentele reale este făcut din primele secvențe, preluate din arhive, cu bombardamentele anglo-americane asupra Bucureștiului. Într-un interviu luat la scurt timp de la finalizarea producției, Dinu Cocea mărturisește că personajele filmului au un corespondent real, iar la documentare a beneficiat de aportul unor specialiști ai perioadei: istoricul Traian Udrea și istoricii militari colonel Ilie Petre și colonel în rezervă Costache Mîndru, ultimul furnizându-i un plan de la A la Z al insurecției.”

Un alt subiect pe care îl vom avea în atenție este stadiul lucrărilor de transformare a sinistrei închisori de la Râmnicul Sărat, într-un muzeu ce va înfățișa cruzimea represiunii comuniste asupra elitelor României democratice.

De curând am aflat că Ministrul Culturii a declarat că fostele închisori comuniste Sighet, Pitești, Jilava, Râmnicu Sărat și Făgăraș ar putea fi incluse în patrimoniul mondial UNESCO, o inițiativă care merită apreciată.