Idei în nocturnă. Pagini de Istorie: „Maskirovka”. Invitat, dr. Cosmin Popa, cercetător la Institutul „Nicolae Iorga” al Academiei Române

Vom vorbi în emisiunea din această seară despre punerea în practică de către URSS, în perioada interbelică și de către Federația Rusă, astăzi, a doctrinei numită în limba rusă „maskirovka”. Ea, conform definiției din dicționar, „acoperă o paletă largă de măsuri în domeniul militar, politic sau informațional. Se folosesc metode de camuflare a acțiunilor/intențiilor, negare a acțiunilor/intențiilor și dezinformare, măsuri ce sunt executate pe timp de război cât și pe timp de pace”.

În prima parte a emisiunii vorbim despre seducția căreia i-au căzut pradă mulți intelectuali, îndeosebi francezi, mai întâi prin evenimentele care au dus la instaurarea comunismului în Rusia și apoi prin ideologia comunistă și „succesele” URSS în construirea unei „lumi noi.”

Între ei Romain Rolland care în 1932 a prezidat alături de Henri Barbusse Congresul Internațional de la Amsterdam împotriva războiului. André Gide, Louis Aragon şi soţia sa Elsa Triolet, Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir, André Bréton, actorul Yves Montand, André Malraux. Unii naivi, alții finanțați de la Kremlin, cu toții au fost etichetați de Lenin ca fiind „idioți utili”.

Cum au ajuns să susțină URSS ? Un răspuns ne dă biografia lui Willi Münzenberg, propagandistul cel mai influent al internaționalei comuniste. El a reușit pe parcursul unei cariere de succes prin capacitatea de a lega opoziția la fascism de URSS și doar de URSS. Apropiat de Lenin din 1921, și-a început activitatea pro sovietică colectând ajutoare din Occident pentru a ajuta Rusia bolșevică ce traversa o cumplită foamete în primii ani de comunism. A devenit deputat comunist în Reichstag în 1924 și si-a păstrat mandatul până la preluarea puterii de către Hitler în 1933. Până în 1939, deși a avut spre final unele timide opinii critice la a adresa stalinismului a lucrat ca agent al Kominternului, cu ajutorul NKVD, pentru a face propagandă cauzei comuniste în străinătate reușind să prindă în mrejele ei mari personalități ale culturii.

Printre „inocenții” lui Münzenberg au fost Dos Pasos, Andre Malraux, Andre Gide , Berthold Brecht,Ernest Hemingway, Louis Aragon, Sinclair Lewis, Dashiell Hammett, Romain Roland.

Le-a speculat sentimentele antifasciste, naivitatea dar a folosit și argumentul de multe ori foarte important, acela al banilor.

Pentru istoricul Francois Furet, el a fost „marele dirijor” al orchestrei „tovarășilor de drum”, o „figură tipică a comunismului universal”. Pentru a-și atinge scopurile a fondat numeroase organizații, de pildă, Liga Mondială contra imperialismului sau Ajutorul muncitoresc internațional, a făcut diverse investiții financiare astfel încât a condus un adevărat „trust” pus în serviciul URSS dar și a propriei bunăstări devenind „milionarul roșu”.

Mulți dintre cei fascinați de comunism sau sponsorizați de regimul sovietic și-au schimbat mai devreme sau mai târziu convingerile pe măsură ce adevărata față a comunismului devenea cunoscută și greu de cosmetizat. Între cei care au înțeles repede esența criminală a comunismului a fost Panait Istrati. A fost una dintre primele conștiințe europene ce au reușit să iasă din captivitatea iluziei, În cartea sa „Spovedanie pentru învinși”, a oferit o imagine asupra „democrației” pe care URSS dorea să o exporte în întreaga lume, totul în scopul generos de a aduce…fericirea pe pământ. Iată un citat din această carte cu totul remarcabilă : “Chiar de-ar ajunge ca la capătul viitorului “plan cincinal” să aducă fericirea întregii omeniri, eu le-aș cere totuși socoteală pentru oasele sfărâmate în mașina de fabricat fericirea, atât cât este de adevărat că fericirea omenirii nu mă interesează decât din ziua când ea încetează să mai fie criminală, începând să devină morală.”

Partea a doua a emisiunii va fi consacrată aceleiași doctrine, „Maskirovka” utilizată astăzi de regimul de la Moscova în a prezenta războiul din Ucraina și de a submina ajutorul internațional către această țară.

Vom porni de la un interviu acordat de înviatul nostru și apărut pe site-ul context.ro. Iată câteva fragmente : „În primul rând, ținta este să reducă nivelul de susținere a Ucrainei. Asta înseamnă nu doar să nu mai susținem Ucraina în război. Înseamnă să blochezi drumuri. Înseamnă să nu permitem exporturile și importurile. Înseamnă punerea sub semnul întrebării a ajutorului militar”. Cosmin Popa a relevat alte obiective, mai subtile: „Să semănăm confuzie în societate până când nimeni nu mai înțelege despre ce vorbim. Ca toate țările să spună că acesta este războiul lor (ruso-ucrainean), este un război al popoarelor slave înfrățite. Nu este nevoie să ne amestecăm, se vor descurca singuri. Noi suntem acum în NATO, așa că acest lucru nu prea ne privește. Iar cea de-a treia direcție este direcția vădit antiucraineană a acestei propagande.”

Tipic pentru ipostaza contemporană a „maskirovka” este imagine pe care propaganda moscovită o dorește împărtășită de opinia publică internațională. Cităm din același interviu : „Ei nu ocupă Ucraina, ci o eliberează, o salvează. Ei nu ucid civili, ei distrug naționaliștii. Ei nu împușcă prizonieri de război. Nu îi torturează în lagăre, îi tratează și îi reeducă”

În context vom vorbi despre felul în care regimul de la Moscova a pregătit punerea în aplicare a propagandei , inclusiv prin cooptarea prin diverse mijloace a unor contemporani „tovarăși de drum”.

Ce putem aștepta? Avem speranța că poporul rus va oferi el însuși soluția acestui conflict ce se extinde și riscă să ne ducă spre un nou război mondial rece sau, dacă luăm în considerare amenințările ce vin aproape zilnic de la Moscova, unul atomic ?

În memoriile sale Nadejda Mandelstam scria acum mulți ani cu referire la poporul rus : „Oare un popor care a călcat în picioare și a distrus atâtea generații obținând astfel ca omul să renunț șa gândire și să-și piardă memoria…va putea vreodată să de însănătoșească?...Țara în care au fost exterminați oamenii timp de o jumătate de secol se teme să-și amintească trecutul. La ce se poate aștepta o țară a cărei memorie este bolnavă ? Ce valorează omul dacă nu are memorie ? Gândirea uscată nu ar putea renaște decât ieșind din această boală gravă al cărei diagnostic nu a fost încă pus. Dar pentru a pune diagnosticul trebuie făcut bilanțul unei experiențe ce s-a întins pe jumătate de secol…Atâta vreme cât trecutul nu a fost înțeles, ar fi zadarnic să nutrim speranță…Trebuie vindecată amnezia. E problema numărul unu.”

Vă invităm așadar să urmăriți o emisiune în care vom îmbia istoria cu actualitatea cea mai preocupantă. Fiți alături de noi !

Realizator Dan Manolache.