Idei în nocturnă - Pagini de Istorie: Lumea în care trăim. Democrație, tendințe totalitare, dictatură, manipulare, perspective

La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, renumitul politolog și filosof Francis Fukuyama publica o carte care avea să stârnească un mare interes și ample discuții. Lucrarea se numea „Sfârșitul istoriei. Ultimul om” și pornea de la întrebarea dacă există un sens al istoriei omenirii.

Un posibil răspuns era afirmativ, asumat de autor și de foarte mulți dintre cititori și analiști. Mai exact, odată cu previzibila dispariție a ideologiilor și instaurarea democrației liberale, lumea noastră va fi una stabilă, a libertății și egalității și putem proclama „sfârșitul istoriei”.

Alternativa era revenirea la haos, războaie, instabilitate, pe măsura unei posibile condiții spirituale a acestui „ultim om”.

Era o vreme când democrația era în expansiune, când după căderea „Cortinei de fier”, mai ales noi cei care trăisem zeci de ani în „lagărul socialist”, visam o astfel de lume a libertății, căutam și găseam chiar semnele ei în fiecare dintre țările noastre.

În ce situație ne aflăm astăzi? Nu este deloc o întrebare retorică. Răspunsul, sau răspunsurile, ne pot ajuta nu doar să înțelegem prezentul ci, mai ales, să încercăm să configurăm viitorul. Este ceea ce vom încerca în emisiunea din această seară, să diagnosticăm prezentul și să evaluăm tendințele care pot afecta pozitiv sau negativ parcursul viitor al lumii noastre.

În această succintă prezentare vom enumera doar câteva repere ale discuției pe care vă invităm să o urmăriți. Ne vom referi la conceptele care domină organizarea politică a lumii de astăzi. Unele dintre ele, o spunem deschis, folosite cu un evident scop de manipulare. Vom vorbi în primul rând despre democrație și despre diferitele tendințe de erodare ce au urmat evidentei creșteri a statelor ce au îmbrățișat această formă de regim politic. O statistică arăta că de la 12 democrații existente în 1945 se ajunsese în anul 2002 la 92, depășind pentru prima dată numărul autocrațiilor.

Asistăm de atunci la ascensiunea unor lideri de mână forte, nu doar în țări în care tradiția democratică este redusă sau inexistentă, ci și în state europene sau chiar în SUA. Gideon Rachman în cartea sa „Epoca liderului cu mână de fier”, numește Ungaria, Polonia, Marea Britanie în vremea lui Boris Johnson sau Statele Unite în mandatul lui Donald Trump. Există desigur, după cum notează același autor, cu puteri mult mai mari dar diferite, lideri de mână forte în China, Rusia, Turcia, Arabia Saudită, India, Brazilia și enumerarea ar putea continua. Ei proclamă fie inadecvarea și ineficiența totală a liberalismului democratic ca formă de guvernare, fie îl înlocuiesc cu așa-numitul iliberalism, al cărui practician cu aspirații de teoretician este spre exemplu Victor Orban.

Vom încerca să definim iliberalismul, dar cu precădere ne vom opri la practicile propagandistice care sunt folosite pentru ca lideri de mână forte să ajungă la conducerea unor importante state. Așadar, vom explica în ce constă populismul, cât de periculoase sunt „conspirațiile globaliștilor și neomarxiștilor”, cât de amenințătoare este emigrația pentru Europa și America de Nord, cât de atractiv este sloganul „să facem (țara noastră) din nou măreață”.

Foarte mulți politologi și oameni politici constată că asistăm la un puternic atac ce vizează valorile democrației. Un atac politic, prin ascensiunea extremelor populiste și naționaliste în viața politică a multor țări, un atac militar în Ucraina și amenințări sau începuturi de conflict în alte părți ale lumii. Un peisaj tensionat ce ne duce cu gândul la anii ’30 ai secolului trecut.

Care sunt perspectivele și cum ar trebui să reacționăm la aceste pericole? Ar trebui să reacționăm?

Așadar, o emisiune despre lumea de astăzi, dar și despre cea pe care o construim pentru cei ce ne vor urma.