Idei în nocturnă. Pagini de Istorie: „Istoria civilizației române moderne“ de Eugen Lovinescu, un secol de la apariție.Trecutul și actualitatea conceptului de „sincronism”. Invitat, prof. univ.dr. Constantin Aslam

Ideea realizării acestei emisiuni a apărut ca urmare a unui proiect lansat de curând de Academia Română în parteneriat cu Banca Națională a României, Universitatea din București și Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Este vorba despre lansarea unui dialog-dezbatere la nivel național privind proiectul național-statal-cultural român în secolul 21.

Iată și convingătoarea argumentație oferită de inițiatorii proiectului:

„Istoria civilizației române moderne“ de Eugen Lovinescu este o lucrare fundamentală a culturii române și un reper nu doar intelectual, ci și ideologic. Publicată în 1924 (vol. 1) și 1925 (vol. 2), ea dezvoltă o teorie și o analiză ale fenomenului de sincronizare cu valorile culturale și modelele instituționale occidentale. Mai mult, în mod implicit, ea creează un cadru pentru o analiză comparativă și critică a influențelor și schimbărilor aduse de contactul cu civilizația occidentală – reacții, contrareacții, delimitări, sinteze, alternative și clivaje – oferind astfel posibilitatea dezvoltării unei perspective cuprinzătoare asupra evoluției culturale a proiectului național-statal-cultural român în secolele XIX și XX. Altfel spus, lucrarea oferă cadrul organizării, în jurul tezelor sale, a parametrilor întregii dezbateri naționale cu privire la proiectul și fenomenul național românesc, o dezbatere la care au contribuit major gânditori precum C.D. Gherea, T. Maiorescu, C. Stere, S. Zeletin, M. Manoilescu, V. Mădgearu, D. Gusti, L. Pătrășcanu etc.

Prin acest demers, inițiativa urmărește să aducă o contribuție dublă: (a) Pe de o parte, să determine relansarea și revigorarea demersurilor de cercetare academică pentru înțelegerea istoriei și identității societății și statului românesc în lumea contemporană; (b) Pe de altă parte, proiectul își propune să contribuie direct la modul în care discursul public și dezbaterea publică în România abordează problemele majore cu care se confruntă din punct de vedere practic societatea română de azi și statul român contemporan, în noile circumstanțe istorice ale secolului 21.”

Așadar un proiect generos, ambițios, care conține în chiar enunțul său teme de mare interes pentru definirea lumii în care trăim dar și a viitoarei societăți românești.

In emisiunea din această seară ne propunem să conturăm profilul spiritual al marelui om de cultură Eugen Lovinescu, să-i prezentăm pe scurt biografia și să evidențiem coordonatele filozofice pe baza cărora a elaborat această lucrare de referință. O lucrare care a stârnit multe controverse, o lucrare ce se dovedește a nu-și fi pierdut actualitatea.

Eugen Lovinescu a fost desigur o personalitate complexă. Este suficient să spunem că a fost critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist. Cu toate aceste preocupări materializate în realizări cu totul remarcabile, a fost, susțin mulți dintre contemporanii și urmașii care i-au analizat opera, un nedreptățit. Care au fost împrejurările care au avut drept consecință că acest mare intelectual cu studii strălucite, operă originală și de certă valoare, conducătorul cenaclului „Sburătorul” să nu aibă o carieră universitară - a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul Matei Basarab din București ? Iată una dintre întrebările la care vom încerca răspunsuri pe parcursul emisiunii.

Mulți îl consideră pe Eugen Lovinescu un critic comparabil ca valoare cu Titu Maiorescu. S-a și dezvoltat intelectual în spiritul junimismului aderând așadar la investigarea critică desfășurată pe baza ideilor fundamentale. L-a și cunoscut pe Maiorescu, a colaborat la „Convorbiri literare” și „Epoca” fără însă a stabili o legătură personală semnificativă. Maiorescianismul său s-a dovedit a fi unul structural.

În lucrarea de sinteză despre care vom vorbi, Istoria civilizației române moderne, apărută în trei volume în perioada 1925 - 1925, Eugen Lovinescu se desparte de junimiști pentru că, deși pleacă de la teoria formelor fără fond o consideră că apariția acestui manifestări a tendinței către sincronism ca fiind inevitabilă și creatoare. Sintetizând analiza lui Lovinescu vom spune doar că în opinia lui popoarele mici au tendința de a se sincroniza cu cele aflate la un nivel mai înalt de cultură și civilizație și nu o pot face decât printr-un proces ce presupune două faze succesive, simularea și apoi stimularea. În acest fel el aplică ideea imitației, luată din sociologia lui Gabriel Tarde (Les lois de l’imitation), modelului românesc. Ideile acelei lucrări au provocat controverse care se extind până în zilele noastre. Acest proces de sincronizare prin imitare considerat de Eugen Lovinescu de neevitat a stârnit puternice reacții de respingere din partea junimiștilor, poporaniștilor, sămănătoriștilor sau socialiștilor și așa cum spuneam, disputele dintre conservatori și progresiști, dintre autohtoniști și moderniști, sunt prezente și astăzi. În acest context dialogul despre Proiectul național-statal-cultural român în secolul al XXI-lea, lansat de Academia Română este extrem de important și actual.

Pe parcursul emisiunii vom urmări nu doar polemica ci și pașii concreți spre sincronizare făcuți de România în diferite perioade istorice, vom radiografia stadiul în care se află țara noastră și vom încerca să anticipăm evoluții viitoare.

Vă invităm să fiți alături de noi.

Realizator, Dan Manolache