Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - „Frumoasă era Sena pe sub florile mele. Notele unui ambasador român la Paris între Bataklan ’15 și COVID- 19”. Invitat, prof. univ. dr. Adrian Cioroianu

Cartea cu acest titlu apărută de curând la Editura Curtea Veche ne bucură dar nu ne surprinde. Ne bucură pentru că ne oferă o lectură plăcută, interesantă, presărată cu detalii inedite despre viața unui ambasador la Paris, despre viața capitalei de pe malurile Senei, despre culisele diplomației românești și nu numai. Asta pentru că autorul, vorbind despre Sena cea frumos curgătoare pe sub florile din balconul său, are în urechi, și ne face și pe noi să-l auzim, susurul...Dâmboviței.

Spuneam că nu ne surprinde pentru că, parcurgând pe nerăsuflate paginile cărții, îl regăsim pe Adrian Cioroianu în aceeași triplă și seducătoare ipostază, aceea de scriitor de talent, istoric profund și remarcabil diplomat (ordinea este firește aleatoare).

„Pariul acestor pagini - mărturisește autorul - este să-l informeze pe cititor despre instituția numită UNESCO și despre ce face, în genere, un ambasador acolo și, totodată, să îl însoțească pe străzile acestui oraș impresionant care e Parisul...”. Un oraș pe care mulți dintre noi, prin lecturi și vise, l-am cunoscut, sau am trăit cu această impresie, mult înainte de avea șansa să-l vizităm. Un oraș vechi și totuși mereu altul pentru că, remarcă domnia sa, „timpul le schimbă pe toate, în bine sau în rău; și, din acest punct de vedere , nici Parisul nu mai este orașul în care Constantin Brâncuși, Mircea Eliade sau Emil Cioran ajungeau în anii ’20 -’30 - ’40 (ai secolului pe care încă nu ne-am obișnuit să-i spunem trecut), nu mai este nici orașul pe care ni-l imaginam în anii ’60 sau ’70 (și pe care îl vedeam în filmele cu Alain Delon sau Jean- Paul Belmondo - pentru că de vizitat, doar foarte puțini români o făceau) și, una peste alta Parisul nu mai este nici acel oraș de la începutul anilor ’90 în care unii dintre noi ajungeau atunci prima dată.” Poate de aceea multe dintre paginile cărții încearcă să ne înfățișeze imaginea capitalei Franței vie și colorată „(nu fac parte dintre cei care odată ajunși într-un oraș, intră direct și repede în muzee. Dimpotrivă, strada mi se pare, mereu, cu mult mai interesantă), subiectivă desigur, dar privită cu un ochi exersat în a-i surprinde esența în câteva tușe ce-i dau relief.

Perioada de cinci ani petrecută de invitatul emisiunii noastre în calitate de ambasador la Paris a fost și îl citează pe Arnold Toybee un timp în care „istoria se mișcă din nou”. Ea a fost cuprinsă intre septembrie 2015, „la câteva săptămâni după aceea, avea să vină seara acelor oribile atacuri teroriste de la Stade de France și Bataklan” și momentul finalului misiunii sale, „înainte de vacanța de Crăciun a anului 2020” când „am lăsat în urmă un oraș paralizat și pustiit, în care primăriile n-au mai pus pe străzi nici măcar un sfert din luminile de altădată (în lipsa turiștilor...), iar localnicii pendulau între frica de virus, neîncrederea în autorități și temerile pentru realitatea economică viitoare...am lăsat în urmă un oraș în care la ora șase seara fiecare locuitor trebuia să fie la domiciliu...Încă nu apăruseră vaccinurile și lumea era foarte speriată.” Să remarcăm că în carte este prezentat destul de extins impactul pandemiei asupra francezilor, de la ezitările autorităților la apariția oportuniștilor gata să „pescuiască în ape tulburi”.

Câte însă nu s-au petrecut în acești cinci ani...evenimente, întâlniri memorabile, secvențe de viață surprinse și redate cu prospețime și naturalețe. Nici nu vom încerca desigur să vi le povestim în această succintă prezentare. Pe unele dintre ele le vom detalia pe parcursul emisiunii de mâine, pe celelalte vă invităm stăruitor să le descoperiți citind cartea.

Iată totuși câteva subiecte care cu siguranță vă vor stârni curiozitatea. Așadar, vă mai amintiți în ce consta „Fabulospirit”? Vă vom ajuta spunând că era program ( respins de ambasador) unul scump și vetust de schimbare a imaginii a României în străinătate asemenea multor altora care au dus la eșecuri previzibile.

Vom afla care este legătura între celebra baghetă și construcția, în a doua jumătate a secolului al XIX- lea, a...metroului parizian.

Istoricul Adrian Cioroianu face considerații interesante asupra trecutului pentru a diagnostica „cele patru faze ale istoriei”.

Vom mai enumera doar câteva subiecte mult discutate la Paris dar, de fapt pretutindeni în lume, „frustrare socială și teamă reală”, „spre un reînnoit război al religiilor?”, modelul francez al „unei remarcabile culturi a patrimoniului”.

Desigur multe dintre secțiunile cărții se referă la UNESCO și la remarcabila activitate diplomatică desfășurată la Paris. Aflăm de pildă cum a fost înscris Mărțișorul în Patrimoniul mondial imaterial UNESCO, ce demersuri s-au făcut pentru susținerea dosarelor Roșia Montană și cel al pădurilor seculare virgine de fag, pentru a fi declarate bunuri ale Patrimoniului Mondial UNESCO, cum se abordau și uneori se...evitau subiectele sensibile în discuții formale și informale între diplomați.

Vă invităm așadar să ascultași o emisiune despre o carte care place și surprinde, o carte despre actualitate văzută de un observator atent și înzestrat cu o fină capacitate de analiză și sinteză dar și cu talentul de a o prezenta cu profunzime, seninătate, uneori cu un zâmbet... Iată în final o caracterizare a lumii noastre: „spaimă și fotografii”!!!

Realizator: Dan Manolache