Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - „Familii și conace boierești din Moldova.” Invitați, Silvia Colfescu, directoarea editurii Vremea și dr. Narcis Dorin Ion, managerul Muzeului Național Peleș

Vom vorbi în această seară despre o carte recent apărută la editura Vremea, „Familii și conace boierești din Moldova”. În prefață doamna acad. Georgeta Filitti atrăgea atenția că avem „nenumărate reședințe boierești semănate pe tot cuprinsul pământului românesc, ridicate vreme de sute de ani și intrate brusc în părăsire după Al Doilea Război Mondial”. Domnia sa saluta interesul cu care dr. Narcis Dorin Ion se preocupă de acest „inestimabil patrimoniu”.

În volumul la care ne vom referi în această seară sunt prezentate trei reședințe ale boierilor moldoveni: conacele din Deleni (Iași), al familiei Cantacuzino - Ghica, cel de la Căiuți (Bacău), al Rosetteștilor și cel de la Trifești (Neamț) ce a aparținut familiei Ghica- Balș.

În această succintă prezentare dorim să semnalăm această apariție editorială care atrage prin profesionalismul documentării și stilul accesibil de prezentare, prin prezența unor documente fotografice în mare parte inedite și nu în ultimul rând printr-o ținută grafică de excepție. Așadar ne vom opri la doar câteva elemente care să stârnească mai întâi curiozitatea lecturii și apoi, având acest ghid complet la îndemână, să vizităm și să admirăm trei locuri încărcate de istorie.

Conacul Cantacuzino - Ghica din Deleni. Este înconjurat de un vast parc în care se află și o frumoasă biserică a „Preacuratei Fecioare” ridicată în secolul al XVII-lea. Autorul ne prezintă deopotrivă istoria familiilor care au locuit în acel conac, ne poartă prin interioarele lui într-o încercare de a reconstitui prin cuvinte splendoarea trecutului, povestește întâmplări care i-au sporit faima. Între ele un complot eșuat pe la mijlocul veacului al XVII- lea, în vremea vornicului Iordache Cantacuzino, „ce-i dezice Deleanul” prin care se viza înlocuirea domnitorului Grigore al II-lea Ghica și aducerea pe tron cu sprijinu tătarilor, a lui Constantin Duca.

Este evocat și Grigore Ghica - Deleni, care a fost un adevărat „Patriarh” al locului timp de șapte decenii, între anii 1847 și 1938. Despre el, în vremea Primului Război Mondial, regia Maria scria că este „un bătrân înalt cu aer distins”. Anterior, în calitate de prefect al Botoșanilor are parte și de un portret foarte puțin măgulitor semnat de George Panu în ziarul de opoziție „Lupta”. Să fi fost vorba numai de adversitate politică ? Activitatea lui este legată și de ridicarea statuii lui Vodă Cuza în Piața Unirii din Iași, de descoperirea pe moșie a unui zăcământ de gaz metan și enumerarea ar putea continua. Declinul a venit după încheierea Marelui Război, când, în urma reformei agrare din 1921, domeniul s-a redus de la 11.725 hectare la numai 336.

Distrugerea conacului a început chiar 1n 1944 și s-a datorat în primă fază sodaților sovietici care au fost încartiruiți aici timp de doi ani. În urma jafului a rămas în urmă o clădire goală, fără uși și ferestre, fără piesele de mobilier ale familiei Ghica, iar construcțiile anexe au fost pur și simplu dărâmate.” Deși declarat monument istoric în 1948, degradarea a continuat în anii de început ai regimului comunist, devine sediul unei „Gospodării Agro- Zootehnice de Stat”, al Căminului cultural, în clădiri anexe vor funcționa dispensarul, casa de nașteri, Sanatoriu TBC. A fost restituit familiei în 2013 după un îndelungat proces.

Conacul Rosetti din Căiuți.

Situat pe valea Trotușului, conacul a aparținut Rosetteștilor, familie Române după căderea Constantinopolului în 1453. Un reprezentant de frunte al familiei a fost boierul unionist Răducanu Rosetti, rămas fidel lui Cuza și acționând împotriva aducerii prințului Carol pe tronul principatelor. Unul dintre stămoșii săi a fost Antonie Vodă Ruset, domnitor al Moldovei (1675- 1678). Radu Rosett (1853- 1926), politician, istoric, genealogist, scriitor, este și el un ilustru reprezentant al familiei. Tatăl său, Răducanu Rosetti cel Tânăr era de asemenea un om cultivat cu studii la Cernăuți și München unde a absolvit filozofia. O tradiție culturală ce va fi urmată și de fiul lui Radu Rosetti, generalul - scriitor Radu R. Rosetti

Conacul de la Căiuți datează din primii ani ai secolului al XIX-lea construit fiind de hatmanul Răducanu Rosetti, fiind mai întâi „o clădire cu vălătuci, amestecați ici și colo cu părți de zid de cărămidă.” Același proprietar construiește, începând cu anul 1846, folosind meșteri din Dresda, conacul nou, în stil neoclasic. Era o clădire demnă de rangul Rosetteștilor. Poseda o valoroasă bibliotecă, iar profesori străini au fost angajați să ofere o educație aleasă copilului Radu Rosetti

Reședința de la Căiuți era vestită și pentru parcul său, un adevărat paradis terestru. Cuprindea două iazuri dintre care unul cu ostroave legate prin poduri, o seră în care creșteau lămâi, portocali și chiparoși, o grădină de legume, o livadă cu diverși pomi fructiferi, o păstrăvărie etc

Totul a fost distrus după 1910 mult după ce familia Rosetti părăsise proprietatea ce îl avea acum stăpân pe generalul Catargiu. Atunci a început și declinul întregii proprietăți cumpărată un an mai târziu de Casa Rurală. În vremea Marelui Război a fost spital, apoi au fost întreprinse lucrări de restaurare parțială. Cutremurul din 1940 și operațiunile din vremea Celui de al Doilea Război Mondial, au afectat grav clădirea. Deși catalogat monument istoric, conacul de la Căiuți, aflat într-o accentuată stare de degradare a fost în pericol de demolare în perioada comunistă. A scăpat însă și a fost restaurat în perioada 1963- 1970. Deși oameni inimoși au făcut demersuri pentru transformarea lui în muzeu, până în 1990 aici a funcționat școala din comună. Incendiat în 1990, conacul nu a fost nici până astăzi restaurat din nepăsarea multor autorități care, în vorbe, se angajaseră să o facă.

Conacul Balș- Ghica din Trifești

Istoria acestui loc este legată de trei domnitori din Moldova, de familii boierești din Fanar și Moldova. Din însă „ruinat de un incendiu, distrus de indiferența oamenilor, a fost demolat în anii '60 ai veacului trecut din ordinul autorităților locale comuniste.” Autorul reconstituie istoria acestui conac ce data din vremea Ducăi Vodă, în trei rânduri domnitor al Moldovei începând cu 1865, al Munteniei (1674- 1678) dar și hatman al Ucrainei (1680- 1683).

Trifeștii au fost și în posesia lui Grigore ai III-lea Ghica, domnitor al Moldovei și al Țarii Românești în a doua parte a secolului XVIII, asasinat la Iași la 12 octombrie 1777, din ordinul sultanului Abdul Hamid I.

Boierul Constantin Balș, ajuns Caimacam al Moldovei, are și el un loc special în istoria Trifeștilor fiind ctitorul unei frumoase biserici cu hramul „Sfântul Nicolae”, care se păstrează și astăzi.

Vă invită așadar la o călătorie în istoria Moldovei despre care vorbesc, prin mijlocirea invitatului nostru, domnul dr. Narcis Dorin Ion, Trecute vieți de boieri dar și trecute și prezente monumente.

Fotografiile postate ne-au fost puse cu amabilitate la dispoziție de autorul acestei cărți pe care v-o recomandăm.