Bogdan Suceavă: „Solomon Marcus era mentor. Ideea asta de a servi ca mentor este ceva ce ține de o dimensiune a inteligenței emoționale și a empatiei. Și de generozitate. O generozitate pe care el o avea”

Luni, 13 ianuarie a.c., Amfiteatrul Țițeica al Facultății de Matematică și Informatică a Universității din București a găzduit seminarul cu titlul „Povestind despre matematică și literatură: amintiri despre Solomon Marcus”, susținut de Bogdan Suceavă, scriitor, dr. în matematică, profesor în Departamentul de matematică de la California State University, California, SUA (https://unibuc.ro/povestind-despre-matematica-si-literatura-amintiri-despre-solomon-marcus-cu-scriitorul-bogdan-suceava-la-facultatea-de-matematica-si-informatica-a-ub/).

Seminarul susținut luni seara de matematicianul Bogdan Suceavă este primul din seria evenimentelor dedicate lui Solomon Marcus, care se vor desfășura anul acesta sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO și este parte a seminarului „Solomon Marcus” (https://nlp.unibuc.ro/events.html), seminar dedicat lingvisticii matematice și computaționale și procesării limbajului natural. Anul acesta este dedicat personalității lui Solomon Marcus (https://ro.wikipedia.org/wiki/Solomon_Marcus), unul din pionierii lingvisticii matematice și computaționale din întreaga lume, cu ocazia centenarului nașterii sale.

Despre Solomon Marcus va fi vorba și în ediția din această seară a emisiunii Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe, care se va difuza de la ora 21.10 la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro, realizatoare Corina Negrea și care îl are ca invitat pe Bogdan Suceavă.

L-am descris întotdeauna ca drept unul dintre marii noștri vizionari, și am fost norocoși să fim contemporani și să ascultăm de el. Practic, asupra noastră, foștii lui studenți, a avut o influență determinantă și cred că multora le-a schimbat destinul, spune Bogdan Suceavă.

Am avut norocul să fac parte din acea ultimă generație care a studiat analiza matematică cu el în anul I de facultate (și vorbim de anul universitar 1989-1990). Acea serie care îl includea, între alții, pe Liviu Dinu, care acum este profesor la Facultatea de Matematică din București și care a organizat aceste seminarii și, pe lângă el, au mai fost și alții, care sunt în viața publică în România de astăzi și care au beneficiat de acel curs.

Solomon Marcus a devenit celebru pe plan internațional grație unor lucrări de funcții reale, de teoria măsurii, o lucrare de geometrie scrisă cu Paul Erdős, care a apărut în 1957 și, după 1962, încep să curgă citările și recunoașterile pe plan international, confirmarea interesului pentru munca lui - toate acestea s-au întâmplat pe teritoriu Analizei (matematice, n.r.).

El făcea parte din acea extraordinară școală de Analiză matematică de la Universitatea din București și, pe măsură ce anii trec, toate acele tehnici bine înțelese și bine asimilate de analiză reală încep să se mute undeva către aspecte cantitative care pot fi aplicate în diverse alte domenii ale cunoașterii. Practic, când a apărut ”Poetica Matematică” (autor Solomon Marcus, n.r.), parcă prin 1970, vedem că (…) interesele lui încep să acopere domenii tot mai largi. Ori, toată această viziune (…) are de-a face cu cineva care știe foarte multă tehnică matematică, are o cultură foarte amplă și încearcă să citească viitorul.

Îl interesa foarte mult cum se dezvoltă lucrurile, cum se dezvoltă lumea și punea întrebări care anticipau cu decenii întregi cum se vor dezvolta lucrurile. Știa foarte bine diverse domenii ale matematicii. Citise literatură, îl interesa literatura, îl interesa foarte mult teatrul. Să nu uităm că în ”Poetica Matematică” există un model matematic al teatrului care e foarte interesant și în ziua de astăzi.

Între 1940 și 1945 el nu a putut studia cum trebuia (s-a născut în 1925). Este ca și cum cineva ar fi fost întârziat ca de la 15 la 20 de ani. Ce a păstrat din acea traumă îngrozitoare datorată perioadei din timpul celui de-al doilea război mondial a fost un interes aparte pentru felul cum mintea adolescentului se dezvoltă.

Și am avut ocazia să discutăm de mai multe ori. (…) Întrebarea era următoarea: cum poți să îi atragi pe adolescenți ca să fie interesați de matematică? Ce probleme sunt mai atractive? Și să fie potrivite vârstei. Era foarte supărat pe momentele când fie programa analitică, fie excesele de entuziasm ale cuiva aduceau probleme excesiv de avansate într-un moment în care nu exista suficientă pregătire. Deci avea acest interes de educator, sincer. Știa cum să le vorbească copiilor.

Dar și studenților, își mai amintește Bogdan Suceavă.

Unul dintre primele lucruri pe care le-a spus la primul curs a fost că ar fi bine să uităm tot. Că trebuie să ne imaginăm că totul este ca o tablă ștearsă și să reconstruim mulțimea numerelor reale de la început. Era ca povestea facerii lumii, dar cu intervale, cu tăieturi. Era ca un fel de construcție a topologiei axei reale fără a spune ”topologie”, fără a fi foarte tehnic. Și era ca o întreagă poveste.

Era o reflexie a modernismului de la începutul secolului XX, pregătită ca pentru 1989 toamna. Și partea interesantă a acelui curs era că provoca (nimeni nu făcea mai bine decât el lucrul ăsta!), de câte ori ajungea în vecinătatea unei probleme noi, a unei probleme proaspete, spunea: ”Aici avem următoarea problemă deschisă care nu este rezolvată și care a fost pusă prima oară….” și venea cu o chestie nouă. ”Uite, în legătură cu problema aceasta, unul dintre colegii dumneavoastră mai în vârstă din anul 4 are o lucrare care acum se află sub tipar, a demonstrat următorul lucru”...(...) Cred că a citat asta de 3-4-5 ori poate la curs în timpul anului respectiv și la un moment dat rețineai următoarea întrebare: deci se poate face cercetare când ești încă în facultate? Deci nu ai nevoie să stai încă 20 de ani ca să tatonezi probleme grele?

Și bineînțeles că te trezea la viață. Să știi că cel mai rău lucru pe care poate să-l facă cineva la facultatea de matematică este să-i intimideze studenții. Și e foarte ușor. Un profesor bun nu trebuie să-i intimideze studenții. El îi provoca, îi aducea la viață și găsea ceva motivant.

Domnul Marcus era mentor de undergraduate research încă de la sfârșitul anilor 80. (Undergraduate înseamnă studenții înainte de licență).

Și dânsul vorbea despre cercetare în fața unor oameni foarte tineri, ghidându-i. (…) Din când în când mai aparea câte o idee pe care o considera potrivită pentru micul sat global. Și atunci încurajările căpătau altă amplitudine.

Dar știa ce este potrivit. Îți trebuie o anumită cultură matematică și îți trebuie și o viziune. Ori, la 20 de ani nimeni nu o are. (…) Dar ideea asta de a servi ca mentor, asta este ceva ce ține de o dimensiune a inteligenței emoționale și a empatiei.

Și o generozitate. O generozitate pe care el o avea, mai spune Bogdan Suceavă.

Pe care, nu uitați, îl puteți asculta în această seară, la Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe, de la 21.10, la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro.