Gala Premiilor RRC 2020: Emilian Galaicu- Păun, nominalizat la categoria POEZIE, despre „A(II) Rh+eu / Apa.3D”

Spectacolul dedicat celei de-a XX-a ediții a Galei Premiilor Radio România Cultural, care fusese programat să aibă loc pe 30 martie 2020, la Teatrul Odeon din București, a fost anulat. Decizia se subscrie măsurilor anunțate deja de autorități pentru evitarea răspândirii coronavirusului în România.

Premiile Galei Radio România Cultural vor fi acordate în cadrul unor emisiuni speciale care vor fi difuzate la Radio România Cultural. La categoria POEZIE au fost nominalizați: Angela Marcovici, pentru volumul: ”Jurnal scris în a treia parte a zilei & Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă”, editura frACTalia; Dan Sociu, pentru cartea “Uau“, apărută la Editura Polirom; Emilian Galaicu-Păun, pentru volumul „A(II) Rh+eu / Apa.3D”, editura Cartier.

Emilian Galaicu- Păun:

Sunt cărţi gemene, este vorba de o carte frate, o carte soră, acum nu ştiu care este fratele, A(II) Rh+eu (Arheu) care este o carte erotică sau Apa.3D (Apatrid) care este o carte funerară, mai degrabă nu funerară, mai degrabă in memoriam, în care adun în jurul inimii mele poeţii dragi mie, cum ar fi Emil Brumaru,  cum ar fi Mady (Mariana) Marin, Ioan Flora şi alţii. Ele funcţionează ca un întreg; pentru mine, în afară de faptul că sunt frate şi soră sunt  un fel de bandă a lui Moebius. Acest opt al veşniciei, care e şi semnul infinitului funcţionează şi în textele propriu-zise din această carte. În cea de-a doua, în Apatrid, există un poem, „Octoih matern”, dedicat memoriei mamei mele, care se încheie cu acest opt. Mama mea s-a născut pe 8 ianuarie şi a plecat pe 8 martie, şi-atunci acest opt funcţionează ca un fel de veşnicie, de intrare în viaţă şi de plecare în alte lumi.

Ţin foarte mult la acest proiect, într-adevăr am cumpănit foarte mult înainte de a-i da drumul pe piaţă pentru că este foarte dificil să treci la un stil radical diferit, deci după poemele acelea kilometrice şi atît de late, încît la un moment dat trebuia să le tipăresc de-a latul paginii să trec la nişte poeme filigranate, ca nişte lumînări, sau ca nişte plopi fără soţ, ca să cităm clasicii, dar pe de altă parte cred că densitatea de imagini şi densitatea de materie literară înmagazinată în aceste poeme mă scutesc să mă înşir. Cred că întreaga densitate este deja acolo. Nu e nevoie să ocup un spaţiu pe care deja într-un fel l-am marcat în poezia românească prin acele poeme latissime şi pot în sfîrşit să redau  filigranul, mai degrabă doar ADN-ul fiecărui poem, fiecărei cărţi.