Gabriel Liiceanu: "Atunci când stai cu un plasture pe gură, nu poate să te întrebe cineva de ce nu urli!''

Seria de interviuri biografice "Ascultă vocile de azi" ni-l aduce în prim plan pe filosoful și eseistul Gabriel Liiceanu. Până la Revoluția din decembrie, i-au aparut trei carti: Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, în 1975, Încercare în politropia omului și a culturuii, în 1981, și, doi ani mai târziu, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă. Jurnalul de la Păltiniș arăta ce înseamnă un om care reușeste să fie liber mental, într-o societate în care libertatea mentală nu prea mai exista. O carte formatoare, cu o rezonanță mare la cititori și care a starnit, în mediile intelectuale de atunci, dezbateri pătimașe. Astfel, potrivit propriei mărturisiri, Gabriel Liiceanu a avut o intrare onorabilă în viața culturală de la noi. Prinsese foarte bine de la Noica lecția libertății de gândire. Nu o avea, însă, și pe aceea a libertății de a acționa potrivit propriilor convingeri și a trăit, până în '90, cu conștiința că, pe linia protestului, a disidenței, nu ajunge nicaieri…

"Eu cred că am făcut lucruri mai bune scriind ce-am scris, decât ieșind cu o pancartă pe stradă și apoi stând la zdup !"

Facultatea de Filosofie era în topul celor mai politizate în perioada în care Gabriel Liiceanu a fost student acolo. Între 1960 și 1964, când Gabriel Liiceanu a urmat cursurile acestei facultăți, Constantin Noica, cel care peste doar câțiva ani avea să-i fie maestru, făcea pușcărie politică.

"Când l-am întâlnit pe Noica, l-am recunoscut. Asta e cea mai frumoasă articulație a vieții mele"

Pentru a afla mai multe detalii despre parcursul său intelectual și moral într-o societate totalitară, despre importanța libertății de gândire și a mentoratului în formarea sa sau despre atmosfera de teamă și control din perioada comunistă, vă invităm să ascultați interviul acordat de Gabriel Liiceanu Ancăi Mateescu.