România Regelui Charles al III-lea

Încoronarea Regelui Charles al III-lea are loc astăzi, 6 mai. Evenimentul va reuni membri ai caselor regale, demnitari străini și mulțimi mari de oameni.

Pregătirile pentru ceremonia de încoronare, care poartă numele de cod „Operațiunea Golden Orb”, au început imediat după moartea Reginei Elisabeta a II-a, dar planurile au fost făcute de zeci de ani și revizuite în mod regulat.

Charles al III-lea va fi cel mai în vârstă rege încoronat din monarhia britanică.

Regele Charles al III-lea este prieten cu România de mai bine de 25 de ani. A ajuns pentru prima dată în localitățile din sudul Transilvaniei în primăvara anului 1998, când încă era Prințul Charles, și se pare ca a fost dragoste la prima vedere. Iar atracția sa față de această regiune poate fi explicată și prin legăturile de sânge: contesa Claudia Rhedey, născută în 1812 la Sângeorgiu de Pădure, este stră-stră-stră bunica Prințului de Wales, pe care sătenii și-l amintesc astăzi ca pe un om simplu, nu cu fumuri de prinț, și îl numesc cu simpatie Domnul Prințul Charles, considerându-l, într-un fel, unul de-al lor.

România Prințului Charles este un documentar realizat de Radio România Cultural în octombrie 2021 despre legătura dintre moștenitorul tronului Regatului Unit al Marii Britanii, astăzi REGELE, și țara noastră.

România Prințului Charles este sinonimă cu acea parte a Transilvaniei al cărei patrimoniu natural și cultural a început să fie protejat după ce a cumpărat mai multe proprietăți pe care le-a renovat, a înființat o fundație și s-a implicat în promovarea tradițiilor locale și a turismului sustenabil.

Ascultați un documentar realizat de Dan Vasiliu în octombrie 2021

Săteancă din Viscri 1: ”Satul era destul de liber atunci. Am văzut patru sau cinci oameni venind în sus. Erau toți îmbrăcați în costum alb și cu ochelari de soare. Imediat îți dădeai seama că e cineva străin, că nu-i de-al locului.

Săteancă din Viscri 2: ”La început eram toți curioși. Era plin, hai să îl vedem pe Prințul Charles, dar după aia nu mai era așa interesant. Bine, era și păzit. Cu două săptămâni înainte veneau securiștii sau cum le zice și nici nu știam cine sunt, dar ne dădeam seama după tunsori și după cum sunt îmbrăcați și după jeepuri.

Standup: Sunt în satul Viscri, din județul Brașov, și mă plimb pe strada principală. E o stradă neasfaltată, încadrată de o parte și de alta de case colorate, cu arhitectură tradițională, cu porți mari din lemn și acoperișuri din țiglă veche, cărămizie. Unele au fost renovate recent, altele par abandonate, însă una dintre ele, cea de la numărul 163, atrage imediat atenția prin plăcuța montată pe poartă, pe care scrie Casa Prințul de Wales.

Acum este închisă, dar o perioadă a funcționat aici o pensiune foarte populară în rândul turiștilor atrași de numele Prințului Charles. Sătenii cred, însă, că ea va fi transformată în curând într-un muzeu. Moștenitorul coroanei britanice a cumpărat această casă în 2006, în urma uneia dintre vizitele pe care le-a făcut în Transilvania, vizite despre care am stat de vorbă cu câțiva locuitori din Viscri

Săteancă din Viscri 3: ”Să știți că era o persoană, așa, aproape fizică, ca oricare al nostru. Numai că, na, avea bodyguarzi, dar asta era de așteptat. Dar în rest, nu. Mergea pe stradă, saluta. Era un om popular, chiar foarte popular.”

Săteancă din Viscri 2: ”Căuta până și în grădini, peste tot pe unde umbla el. După aia ne-am dat seama că ceva nu e în regulă. Plin de televiziuni, de radio, să facă reportaje. După aia mai lejer, chiar numai câțiva jos în fața lui. Turiștii erau mai curioși, sătenii mai puțin.”

Săteancă din Viscri 1: ”Auzisem noi zvonuri că vine Prințul Charles, dar am crezut că sunt minciuni, că mai circulă minciuni. Au venit, au intrat acolo în curte, ginerele știa engleză și s-a dus să vorbească, dar nu l-au lăsat bodyguarzii. S-a confirmat ceea ce aflasem mai devreme, că vine prințul. După cum am văzut, e un om simplu, nu cu fumuri de prinț. A fost în cetate atunci, a mâncat acolo, au pus o masă tradițională cu tot felul de bunătăți ale locului. Un om care e cu nasul pe sus sau se consideră special, n-ar sta cu oamenii de rând. Dar el nu avea probleme din astea.”

Prince Charles: ”I came here nearly 20 years ago the first time and was confronted by something which I knew was unique, but haven’t really been aware just how special this extraordinary part of the world is in terms of its ancient patterns of life, all of which developed around a virtous circle, working with nature and producing this astonishing landscape, with all the biodiversity, the wildflower meadows, all is the result of man’s management and relationship with nature”, spune Prințul Charles într-un videoclip realizat de Fundația Prințul de Wales.

Ben Mehedin: ”Prințul Charles este foarte, foarte bun cunoscător al naturii. Știu că a scris și cărți despre asta. Și nu doar despre natură, ci și despre un fel de dezvoltare durabilă, despre combinația dintre natură, comunități și economia zonei”

Ben Mehedin este reprezentantul Fundației Adept din localitatea Saschiz, o fundație pe care Prințul Charles a vizitat-o în urmă cu câțiva ani, unul dintre colaboratorii organizației fiind biologul John Akeroyd.

Ben Mehedin: ”John Akeroyd de obicei merge în călătorii pe jos cu Prințul Charles și vorbesc despre plante. Chiar împreună au făcut un proiect Florilegium, o carte cu artiști care desenează plante. John este doctor în biologie și eu glumind îi zic că este biologul Casei Regale britanice. De fapt nu este, dar el se știe cu domnu’ prințu’ și mai călătoresc așa pe jos. Ei și-au dat seama că aici există ceva deosebit. În Anglia dacă găsești 19 plante pe metrul pătrat, acolo e declarat hotspot, comoara naturii, monument etc. Aici la noi poți să găsești frecvent și peste o sută de specii. Unele sunt comune, cum ar fi troscotul, dar asocierea lor, faptul că sunt atât de multe pe metru pătrat și că nu e doar monocultură, asta face zona deosebită. Toată bogăția asta se datorează modului în care s-a făcut agricultură, modului în care bunele practici au fost transmise mai departe.”

La finalul discuției noastre, Ben Mehedin a ținut să precizeze că apelativul Domnu' Prințu Charles este unul prin care locuitorii din Saschiz și împrejurimi își manifestă afecțiunea față de acesta, pe care îl consideră unul de-al lor.

Revenind la capitolul biodiversitate, într-un discurs susținut în 1995 în cadrul unui seminar internațional, Prințul Charles glumea spunând că unele persoane cu care stă de vorbă cred că biodiversitatea este un nou tip de detergent. Între timp, oamenii au devenit mult mai conștienți despre importanța biodiversității, însă exploatarea resurselor naturale pe scară largă continuă să creeze mari dezechilibre în natură. Este și cazul marilor companii din agricultură, despre care Prințul Charles spunea într-un interviu acordat BBC în 2015 că au un model de afaceri nesustenabil pe termen lung:

Prince Charles: ”I happen to think the small farmer, the small herders, are absolutely crucial to the maintainance of food security. Can’t all be done by gigantic corporations. Some of them try, but a lot of them are not interested in biodiversity or culture or rural communities. How sustainable is then the modern industrialized system of farming? I would argue that it isn’t sustainable in the long run, which is why all these years ago I decided to opt for an agroecological approach to farming because that approach maintains so many things that are vital to our long term survival. So, putting biodiversity at the heart of our farming system is absolutelly crucial.”

Prințul Charles consideră că o soluție la îndemână pentru protejarea biodiversității, este crearea unor pajiști în apropierea terenurilor agricole:

Prince Charles: ”That’s the best way, I think, to help reintroduce and establish the pollinating insects and the bees, that everybody is so worried right now and surprised that are disappearing from everywhere and the way to do it is quite simple, create the wildflower meadows. If we’ll arrive at a system where every farm had to have or had a wildflower meadow however small, you could create a corridor, which will tick all the boxes of pollination and biodiversity.

Dan Boeriu: ”Fac chestia tradițională făcută și de bunicul și tatăl meu. Eu sunt a treia generație de apicultor”

Suntem acum în casa apicultorului Dan Boeriu din Sighișoara și vorbim despre cum agricultura intensivă îi afectează pe producătorii de miere

Dan Boeriu: ”Încerc să păstrez aceeași procedură, să fie cât mai curată mierea. Încerc să caut locurile cât mai curate posibil ca să fie o miere de calitate și deocamdată încă reușesc. Să vedem cât o să mai pot pentru că sunt din ce în ce mai multe pesticide și agricultură intensivă, care încet-încet ia anvergură în România și ne afectează. Marii agricultori au interes să aibă producții mari și fac lobby pentru asta, nu-i interesază de noi stuparii. Ce dacă stropesc, stropesc pentru că e cultura mea. O fi cultura ta, dar mai trăiesc și alții în jurul culturii tale. Nu pot să spun că e un conflict între ei și noi, dar nici ceva constructiv nu este. Ei își văd interesul strict economic și atât. Nu îi interesează că mai trăiește și altcineva în jurul lor și asta, din păcate, e o mentalitate tâmpită pentru că așa vom muri toți. ”

În primăvara anului 2017, Dan Boeriu s-a întâlnit cu Prințul Charles la Viscri. Moștenitorul Coroanei Britanice dorea să promoveze câțiva dintre producătorii locali și fundația patronată de el a creat o platformă cu produse bio din România.

Dan Boeriu: ”Am avut o părere foarte bună. Dânsul foarte simplu, pe Alteța sa Regală o cunoaște o întreagă planetă, a fost o întâlnire firească într-un fel. O autoritate locală, un primar e mult mai îngâmfat sau plin de el decât Alteța sa Regală. A venit, a degustat, a luat, i-a plăcut, a mai venit, m-a mai chemat. Eu fac o miere cu scorțișoară pe care o mai trimit în Anglia pentru dânsul și pentru alte personalități, niște conți.

Reporter: ”Unul dintre proiectele Prințului Charles derulate în România a fost sprijinirea micilor producători. Faptul că v-ați întâlnit cu Prințul Charles și faptul că el a venit în România, v-a ajutat în vreun fel?”

Dan Boeriu: ”Un pic ca imagine, da. Și eu mă laud cu cine mă întâlnesc, eu sunt furnizorul în ghilimele al Casei Regale, al Prințului Charles. A fost de fapt un plus de imagine mare. Ca mic producător să ajung și la televiziuni, la știri, nu aș fi ajuns niciodată fără această promovare”.

Susținerea producătorilor locali a fost doar unul dintre proiectele derulate de Fundația Prințul de Wales în România. Un altul a avut în vedere păstrarea patrimoniului arhitectural și pregătirea a sute de meșteri și studenți la arhitectură

Prince Charles: ”Back in June last year when I came, I said that I hope that this farm in particular could be used for educational and training purposes and also skills developement, I hoped would contribue a little bit to furthering skills and opportunities for employment in Romania. Now, in 2016, over 150 people from across Romania will come to the Viscri centre and benefit from free training”, anunța prințul Charles în urmă cu cinci ani.

Nevoia de meșteri cunoscători ai arhitecturii tradiționale este acută în întreaga regiune, dar dacă în unele localități sătenii decid să apeleze la metode moderne de reparare și renovare a caselor, în Viscri, localitate intrată la finalul anilor 90 în patrimoniul UNESCO, acest lucru este interzis, cel puțin la exterior. Asta le dă mari bătăi de cap localnicilor, îmi spune doamna Maria, una dintre puținele persoane rămase în Viscri, care s-au născut și au trăit toată viața acolo:

Săteancă Viscri 3 Maria: ”Nu avem voie să modificăm nici fațadele. În interioare mai facem, lumea mai îmbunătățește că altfel ar cădea casele. Casa mea are 160 de ani. Vă dați seama ce înseamnă să nu faci nicio modificare... dar nu avem voie. Noi nu avem niciun beneficiu de pe urma UNESCO. Se zice că ajută, dar la ce ajută? Nu ajută la cultură pentru că nu sunt ajutați să mențină ceva frumos în țara asta, și atunci cum să ne ajute pe noi țăranii? Noi nu avem niciun beneficiu, numai că figurăm pe undeva. A venit vreunul să zică că hai să te ajut că poate ești necăjită că ai o pensie de 800 de lei, cum am eu, ca să îți faci ceva la casă? Nu, nu te întreabă nimeni.”

Cu aceeași problemă se confruntă și biserica fortificată din Viscri, una dintre cele mai vechi din România și deținătoare a uneia dintre cele mai vechi orgi funcționale din țară.

Gerhild Gross: ”Orga a fost contruită în 1817, e funcțională, a fost și restaurată și este tot timpul în funcțiune. Se folosește pentru slujbele pe care le mai ținem și pentru concerte. Este o orgă foarte simplă, dar am avut și organiști foarte renumiți care au cântat la ea.”

Gerhild Gross este administratoarea bisericii fortificate din Viscri. Ea spune că înscrierea în patrimoniul UNESCO reprezintă o garanție că restaurarea va fi făcută după standarde internaționale, dar admite că întreg procesul este îngreunat de birocrație și de lipsa meșterilor acreditați

Gerhild Gross: ”Noi facem lucrări de urgență și totul facem din bugetul ăsta, din banii pe care îi avem de la vizitatori. Fiind monument de gradul întâi trebuie lucrat cu specialiști, cu avize, cu autorizații, nu e chiar așa de ușor. Sperăm să intrăm și noi într-un proiect de finanțare din afară, dar toate merg foarte încet. Crăpăturile zidurilor ne cam îngrijorează și trebuie neapărat să începem acum. Avem specialiști care vin anual să verifice și ne spun dacă e periculos sau nu, se mai pot lăsa vizitatori înăuntru. Până acum ne-au dat lumina verde. Noi încercăm să facem toate demersurile, dar suntem și puțini și durează. Nu avem timp să ne ocupăm și nici nu găsim oamenii potriviți. Durează!”

La aproape 60 de kilometri distanță de Viscri, în localitatea Apold, Sebastian Bethge a înființat o asociație care organizează cursuri de meșteșuguri tradiționale, iar anul viitor plănuiește să organizeze o școală de vară dedicată conservării și restaurării patrimoniului tradițional.

Spațiul în care au loc cursurile este amenajat în curtea bisericii fortificate din Apold, unde Sebastian Bethge locuiește de la începutul anilor 2000. De naționalitate germană, el a călătorit prin lume timp de opt ani în căutarea unui loc în care să se stabilească. A ales Apoldul și pentru frumusețea regiunii, dar și pentru provocarea de a contribui la restaurarea bisericii fortificate, rămasă în paragină după plecarea comunităților de sași din zonă.

Sebastian Bethge: ”Am descoperit Transilvania și uriașul său patrimoniu natural și cultural, care pentru mine a fost copleșitor și am zis, bine, vreau să rămân măcar pentru o vreme aici. Era anul 1999 sau 2000. Încet, încet, am început să cunosc regiunea mai bine și am observat degradarea satelor, am văzut clădiri care se prăbușeau sub ochii tăi și pentru cineva ca mine, specializat în tâmplărie și zidărie era ca un fel de paradis. Așa că după mulți ani pe drumuri m-am gândit că e un loc bun pentru a rămâne și pentru a începe ceva. Îmi propusesem să stau câțiva ani și au trecut deja peste 20”

Reporter: ”Simțiți că ați primit sprijinul de care aveați nevoie din partea comunității locale, a autorităților?”

Sebastian Bethge: ”Nu m-am așteptat la nimic, pentru că știam că oamenii care locuiesc acum în sat nu sunt cei care au construit biserica și sunt oarecum distanți, există un fel de barieră între sat și biserica fortificată și asta se întâmplă peste tot în regiune. Autoritățile locale ar trebui în mod normal să creeze o punte, dar au alte priorități legate de infrastructură și atunci nu sunt nici ele interesate de biserică. Iar Biserica Evanghelică, care este proprietara tuturor acestor locuri, se concentrează pe salvarea și pe întreținerea lor și nu mai are resursele necesare pentru integrarea bisericilor în comunități sau pentru dezvoltarea de noi concepte. Aici intervine asociația din care fac parte, care își dorește ca acest loc să fie deschis pentru toată lume. Da, este o biserică evanghelică, dar nu ar trebui redusă doar la acest aspect. Ar trebui să fie un spațiu al satului, chiar al regiunii, în care oamenii să interacționeze din punct de vedere social, cultural și educațional.”

Reporter: ”Faptul că Prințul Charles a venit în România și a atras atenția publicului, a autorităților, v-a ajutat să vă atingeți obiectivele?”

Sebastian Bethge: ”Nu m-a ajutat punctual aici în Apold, dar indirect, privind imaginea de ansamblu, Prințul Charles, fiind o personalitate foarte cunoscută în întreaga lume și chiar și printre sătenii de aici, a adus mai multă vizibilitate. Este evident că a contribuit foarte mult la protejarea acestei regiuni și din punct de vedere natural, dar și cultural. El a transmis lumii că aici în sudul Transilvaniei există un uriaș rezervor natural și arhitectural care trebuie protejat. Și asta presupune nu doar protejarea clădirilor ca obiecte, ci contează și modul prin care o faci. Dacă protejezi clădirile trebuie să protejezi și meșteșugul tradițional, trebuie să folosești meșteri locali acolo unde este posibil și trebuie să folosești mereu metodele tradiționale”

La Sângeorgiu de Pădure, un alt proiect de reabilitare nu este constrâns de folosirea metodelor tradiționale. Excavatoarele sunt folosite la capacitate maximă, pentru că în cel mult un an administratorii vor să inaugureze noul parc al Castelului Rhedey.

În interiorul clădirii construite în secolul al 18-lea a fost deschisă în urmă cu doi ani o expoziție permanentă dedicată familiei Rhedey, în special Contesei Claudia Rhedey, care, îmi spune ghidul Gaspar Peter, este strămoașa familiei regale a Marii Britanii.

Gaspar Peter: Aici îl avem pe contele Rhedey Lazslo, a cărui soție a fost Agnes Inczedy. Ei au avut trei copii, Wilhelmina moare la opt zile, Jozef la patru ani și copilul mijlociu, singurul copil care ajunge la maturitate, Rhedey Claudia, se naște în data de 17 septembrie 1812 în acest castel. La vârsta de 17 ani în timp ce se afla la Cluj s-a îmbolnăvit foarte tare. Medicii din Cluj i-au salvat viața, dar părinții au decis să o ducă la Viena, unde erau cei mai buni doctori din Europa la acea vreme. Medicii din Viena i-au prescris plimbări călare și în timpul unei astfel de plimbări, conform jurnalului ei, a observat un bărbat interesant, pe numele lui Alexander von Wurttemberg, prințul moștenitor al regatului Wurttemberg din Germania. Din căsătoria lor se nasc trei copii, două fete, Claudia și Amalia, și un băiat, Franz, care o ia de soție pe Mary Adelaide, Prințesa de Cambridge, iar fiica lor cea mare Mary Victoria devenind soția Regelui Angliei, George al V-lea, devine regină consort și astfel există o legătură directă între Sângeorgiu de Pădure și familia regală a Marii Britanii. Fiul celor doi este George al VI-lea, regele bâlbâit despre care s-a făcut filmul Discursul Regelui, a cărui soție a fost Elizabeth Bowes-Lyon, regina mamă care a trăit 102 ani. Fiica lor cea mare este Elizabetha a II-a, actuala Regină a Marii Britanii. Soțul a fost Prințul Philip, iar copilul lor cel mare din cei patru este Prințul Charles, care în 2008 a fost aici, a vizitat castelul și biserica. Semnătura lui se află în cartea de oaspeți din biserică. El este singurul membru al familiei regale britanice care a fost vreodată la noi. În 2019 când am inauugurat această expoziție l-am invitat, dar nu a putut să vină, dar ne-a trimis un mesaj video, care este prezentat în ultima sală a expoziției.

Prince Charles: ”My own links to Romania are so very important to me and over the years I come to love this marvelous country. I particularly cherish my family connections to Romania, to Queen Mary, of course, bu also to Countess Claudia Rhedey, my great-great-greatgrandmother. It was over 20 years ago that I first became aware that Countess Rhedey was my greatgrandmother Queen Mary’s grandmother and I was fascinated to hear about her all to short life. I am delighted that today the Rhedey Castle has a new lease of life with its intriguing museum and now this permanent exhibition dedicated to my ancestors family”, a spus Prințul Charles în mesajul trimis la inaugurare.

Într-un alt mesaj public, transmis anul trecut, moștenitorul coroanei britanice a vorbit despre provocările pandemiei de Covid 19 și despre importanța turismului local:

Prince Charles: This year we all experienced a profound moment of change as our lives have been turned upside down by the first major pandemic that any of us have known. It is been a time of huge uncertainty and anxiety not just for the safety of those closest to us, our friends and our families, but also for the future welfare and livelyhoods of so many people. All around the world countries shut their borders and it become necessary for people to stop traveling. I do know just what a devastating effect this is had on the tourist industry, on hotels, restaurants and other tourist businesses and on the million of jobs that depend on them. But staying at home can offer so many wonders to explore and to discover. As restrictions are lifted people will want to travel again and to rediscover the world around them. Understandably, may will want to jump on an airplane and swap the familiar for a breath of foreign air. However, now is also the ideal time to rediscover one’s roots and reconnect with one’s heritage. I have every confidence that Romanians who do so, will find much to delight them and to give them the greatest pride in their country.”

În Viscri, localitatea devenită faimoasă datorită Prințului Charles, părerile sunt însă împărțite când vine vorba de turiști. Unii se bucură că pot câștiga un ban în plus, alții regretă viața liniștită de pe vremea când Viscriul era un colț uitat de lume:

Săteancă Viscri 2: ”Eu nu sunt adepta turiștilor. Chiar dacă am magazin, e prea stresant, e gălăgie, sunt obraznici. Eu nu înțeleg turiștii și asta mă bulversează. Dacă vii în concediu, vii și te plimbi, dar un haos și un stres ce fac ei. Intră, trag, vai de mine, dar stați lejer că ajungeți peste tot și la biserică și peste tot. Să zic că trăim după ei, dar praf, nu respectă regulile, vin cu mașinile în sat. Dacă ar respecta și ar veni pe jos, ar fi bine, nu ar fi probleme.

Săteancă Viscri 1: ”Dacă te focusezi pe ideea că sunt mulți oameni nu e bine. Dar oamenii ăștia care vin, înseamnă că au găsit ceva aici de vin și noi ar trebui să fim bucuroși. Indiferent că locuiești într-o pensiune sau că ești simplu locuitor al satului, ai unele mici beneficii. E adevărat că nu poți să ai beneficiu ca un proprietar de pensiune, dar mia vinzi produse, mai găsești locuri de muncă pentru tineri. E adevărat că pe unii îi deranjează că e prea multă aglomerație, că vin mașinile în sat, poate că ar fi o idee bună să se facă parcările și să nu se mai permită accesul decât riveranilor și pentru pensiuni. S-a încercat prin rotație să stea oamenii la intrarea în sat și să îi trimită pe oameni la parcare și un timp a mers. Dar apoi a venit poliția și a zis că nu au voie să facă așa, atât timp cât primăria nu a pus niște semne. Oamenii stăteau zile întregi acolo în soare și vorbeau cu fiecare, mai erau și înjurați. S-au implicat pentru binele satului, dar poliția...”

În 2019, 45 de mii de turiști au cumpărat bilete de intrare în Biserica Fortificată din Viscri. O creștere uriașă comparativ cu 2005 când au fost vândute doar 5 mii de bilete, însă turismul e o armă cu două tăișuri, consideră administratoarea Gerhild Gross.

Gerhild Gross: Într-un fel e bine și pentru noi că dacă nu ar fi turismul, nu am avea buget să întreținem. Dar ce e prea mult, nu e bine, nici pentru sat, nici pentru locuitori, nici pentru nimeni. Dar nu mai avem cum să dăm înapoi. Sigur că nu ne place, dar ne plac și banii. În weekend, din păcate, satul e plin de mașini și ei înșiși se plâng că nu mai e satul frumos din cauza mașinilor. Veneau turiști și înainte, veneau și în timpul comunismului pentru biserica fortificată, veneau din RDG, dar după ce a venit și Prințul Charles în sat, s-a creat un val în țară. De atunci vin mulți din țară. Deci, are și el o vină că s-a produs această schimbare, că a venit valul ăsta de vizitatori după ce a fost el aici.”

În ceea ce îl privește, în mesajul transmis pentru susținerea turismului local, Prințul Charles a promis că va reveni în România în momentul în care situația sanitară va permite acest lucru, până atunci urmând să continue eforturile de promovare a tradițiilor și biodiversității din țara noastră:

Prince Charles: ”For as long as I am able, I will continue to champion the importance of protecting and celebrating Romania’s unique treasures, her villages, her historic buildings, her food and drink and her precious biodiversity, her wildlife and majestic forrests. There is so much to explore and domestic tourism has such great potential to create jobs and bring prosperity to even the most remote rural areas. So I can only encourage all Romanians to rediscover the incredible riches within the borders of your remarcable country. And when it becomes possible for me to travel to Romania again, it will be a precious moment to cherish. Să ne revedem cu bine!”