"Expoziția Viața într-o valiză s-a născut din coșmarul la care am fost martori", spune curatoarea Iulia Mihalcea

“Dacă unele povești, ca cele din basme, pot fi mirifice, feerice și pline de înțelepciune, iată că acest proiect s-a născut dintr-un coșmar la care am fost martori. Anul trecut am însoțit un grup de refugiați și am văzut în mod direct trăirile, disperarea. I-am insoțit pe un drum care îi ducea departe de casă și am văzut cum depărtarea se transformă într-o dramă pe care o vedeam foarte clar în ochii lor. Aceste trăiri s-au regăsit în operele de artă ale artiștilor în expozițiile pe care le-am organizat de-a lungul Europei“, a spus actrița Iulia Mihalcea, inițiatoarea acestui proiect, alături de regizorul Iulian Furtună.

Un interviu realizat de Sabina Rusu.

Ce sperați să aducă Expoziția de Pictură și Artă Contemporană ucrainenilor forțați să rupă legătura cu propria țară?

Sperăm ca demersul nostru să mărească empatia cât mai multor oameni față de semenii lor supuși presiunii unor astfel de vremuri.

Întregul proiect a avut un parcurs internațional. Cum ați ales orașele și țările unde s-a desfășurat „Viața într-o valiză”?

Orașele nu au fost alese, ci au fost cele în care am poposit în drumul exilului. În mod paradoxal, acest drum a adus și bucurie și suferință. Noi îi ajutăm să iasă din sfera de oroare a războiului, iar aceasta ar fi trebuit să le aducă doar bucurie, însă faptul că ei erau dezrădăcinați le aducea suferință. Proiectul cultural a parcurs în sens invers acest drum, astfel am vrut să reconstituim metaforic un drum al întoarcerii acasă.

Cum au fost primiți refugiații odată ce au trecut granițele României?

Au fost întâmpinați cu empatie, însă au fost totuși episoade inerente de mici disfuncționlități organizatorice, deoarece administrațiile nu se mai confruntraseră cu situația unui exod, a unei mase atât de mari de oameni.

Care au fost obiectele recurente care s-au regăsit în valizele celor care și-au părăsit țara?

N-aș putea spune că a existat o recurență, ci fiecare a luat ce a considerat că este cel mai de preț. De expemplu, Vasil (frizerul) și-a luat foarfecele și uneltele de tuns, Strajet – pictorul, și-a luat culorile, pensulele și pânzele. Bătrâna, doar poșeta. Copiii - jucăriile. Unii doar animalul de companie, pisica sau câinele, iar alții doar amintirile.

V-ați gândit pe parcursul proiectului ce ați alege să luați în valiză dacă ați fi puși în situația de a vă părăsi țara?

Prefer să mă gândesc la pace, și nu la situații dramatice care să aducă disperare. Am convingerea că pacea va prevala, iar normalitatea mult dorită își va reintra în drepturi.

Dintre miile de povești dureroase auzite în cadrul proiectului, ce poveste v-a lăsat fără putere de reacție?

Au fost multe. Lacrimile unei mame care a fost nevoită să plece cu copilul ei. Faptul că o bătrână a tăcut de-a lungul acestei călătorii. În același timp am trăit starea mea de disperare, atunci când vrei să faci mai mult și nu poți. Au fost multe astfel de momente. Normalitatea cu care eram obișnuiți s-a schimbat brusc iar solicitarea emoțională ne punea în situația să răspundem într-un limbaj aproape necunoscut. Am convingerea că umanitatea va corecta astfel de deviații ale traseului istoriei.

Ce sentiment ați alege pentru a descrie proiectul?

Aș spune mai degrabă, un complex de stări și sentimente care pot fi exprimate doar printr-un limbaj al artei, mult mai nuanțat. Fiecare artist participant a venit cu propria viziune. Astfel diversitatea trăirilor artistice și a limbajelor vizuale a creat printr-o armonie complexă imaginea stării de fapt.

Au fost foarte mulți artiști implicați în cadrul proiectului. Care au fost reacțiile lor atunci când le-ați propus colaborarea pentru proiectul “Viața într-o valiză”? Cum a decurs procesul creativ care a pornit din experiența dramatică a războiului?

Dacă ar fi să definim o reacție comună, care a și dat coerență proiectului, a fost aceea de empatie și solidaritate. Am întâlnit această atitudine atât la artiști, cât și la publicul participant la venisajele noastre. Individualitatea fiecărui artist conferă valoare artei sale, iar viziunile artistice sunt complementare și convergente, cu atât mai mult într-o situație socială dramatică.

Care sunt următorii pași din cadrul proiectului? Ce următoare etape sperați să parcurgă proiectul ,,Viața într-o valiză”?

Dorința noastră este ca situația care a generat acest coșmar, să se încheie, iar oamenii să se reîntoarcă în țara lor. Din păcate, la ora la care vorbim, suferința continuă, drama este în desfășurare. Am dori ca în urmatoarele proiecte să nu fim nevoiți a păstra memoria suferinței semenilor noștri, ci să fim inspirați de situații de pace.

***

În foaierul Sălii Radio vor fi proiectate fragmente din filmul documentar realizat de Iulian Furtună și va avea loc un performance susținut un grup de tineri, coordonați de coregraful Daniel Pop.

Vor expune Felix Aftene, Ion Tițoiu, Ovidiu Felipov, Florentin Sîrbu, Florin Stoiciu, Ingnat Ștefanov, Eusebio Spînu, Ioana Predescu, Ion Nedelcu, Ioana Lavinia Streinu, Mariana Constantinescu, Marieta Besu, Ana-Maria Ceară, Iulia Pană, Anastasia Stoiciu, Maria Constantinescu, Ana Bănică, Cosmin Grosu, Cristina Tudorache, Anca Pașa Deaconu, Alexandru Potecă, Eugen Albu, Gheorghe Urdea, Cătălin Trandafir, Andreea Rădulescu, Anca Georgescu, Liz Martoncsak, Iulia Mihalcea, Jorg Kub, Thomas Leimer, Strajeț Piotr Grigorovici, Lelia Rus Pârvan.

Vor performa Ștucan Daria, Șinca Ana, Stratila Nora, Tonea Claudiu, Petre Cristian, Ceparu Ioana Antonia, Anunțoiu Amalia, Stamate Iris Adriana, Niță Denis Cristian, Simion Nicolas Alexandru, Dimacea Elena, Popescu Sofia, Zamfirescu Tiberiu Andrei, Șogor Ileana, Savu Miruna, de la Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" București și UNARTE București.

Avându-i ca protagoniști pe violonistul Alexandru Tomescu, violoncelistul Răzvan Suma, pianista Sînziana Mircea și flautista ucraineană Mariia Velia, concertul “Viața într-o valiză” va avea loc sâmbătă, 25 februarie, de la ora 19:00.

Bilete se găsesc online, pe iabilet.ro, și la casa de bilete a Sălii Radio.