Stâlpul gorjean, de Roxana Păsculescu
22 February 2019
Texte şi pretexte: KGB şi Securitatea lui Ceauşescu
23 February 2019

Verdun – “En passant par la Lorraine avec mes sabots…!, de Dan Manolache

                 Cu acest vers începe textul unui vechi şi cunoscut cântec popular francez care ne îndeamnă parcă şi astăzi, dotaţi însă cu încălţările mai comode ale zilelor noastre, să vizităm regiunea situată la graniţa Franţei cu Belgia, Luxemburg şi Germania.

                  Călătorul va descoperi Lorena, o întinsă câmpie străbătută de dealuri puţin înalte, se va bucura de priveliştea calmă a lanurilor de cereale sau a livezilor de pruni, va putea poposi în marile ei oraşe Metz şi Nancy sau va gusta tihna unor mici localităţi pline de farmec Florange, Lunneville…

                 Va fi atras însă, cu siguranţă şi de sonoritatea dramatică a unui nume de aşezare, Verdun.

                 Aici, la Verdun, la 21 februarie 1916, începea una dintre cele mai sângeroase bătălii ale Marelui Război. La ora 7 şi 30 de minute un uragan de foc pornit din ţevile a 1300 de tunuri se  abătea asupra forturilor şi tranşeelor ocupate de trei divizii franceze. Canonada a continuat, cu o intensitate niciodată întâlnită până atunci, timp de 9 ore. Efectul asupra a doar 15 Km de front a fost devastator.

              La ora 16 şi 15 minute a început ofensiva armatei germane comandate chiar de prinţul Frederich Wilhelm, fiul Kaiserului. Şi din nou o premieră, atacatorii foloseau aruncătoare de flăcări.

               După primele zile de succese, între ele ocuparea celebrului fort Douaumont, francezii, conduşi pentru un timp chiar de de generalul Philippe Petain, au restabilit frontul. Bătălia a devenit una de uzură, iar bilanţul înfricoşător. În cele zece luni de lupte, cei aproximativ două milioane de combatanţi au înregistrat peste 700 000 de victime, morţi, răniţi sau dispăruţi.

            Deşertăciune, deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune, am putea exclama asemenea Eclesiastului privind ruinele fortăreţei construite în vremea lui Ludovic al XIII- lea sau descoperindu-ne în faţa mormintelor celor ce şi-au încheiat aici trecerea prin viaţă.

           Ar fi, îndrăznesc să cred, o concluzie pripită….

           Din Verdun, oraşul în care în anul 843 urmaşii lui Carol cel Mare împărţeau Europa, ni se transmite poate un alt mesaj. El nu a fost înţeles la încheierea Primului Război Mondial, nu a fost înţeles nici după ce lumea a fost zguduită de cea mai mare conflgraţie din din Istorie. Este poate momentul să ne dăm seama că voinţa care se află mereu deasupra noastră ne îndeamnă să descoperim un sens, un sens înalt…. Din sângele eroilor de la Verdun se pot naşte şi poate chiar se nasc, nu dezbinare ci unire, nu ură ci înţelegereşi iubire.

        Să avem însă grijă, uneori, puterea răului este teribilă….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *