Gaudeamus – Pentru Raluca de pe Popa Soare
27 November 2017
Gaudeamus – Ziarul tîrgului, dacă-mi permiteți
4 December 2017

Un înţeles cultural şi civic

În Colecţia Monografii a Editurii ACS a apărut captivanta carte intitulată „Case din Bucureşti. Valoare prin restaurare”. Cartea încearcă să descifreze istoriile întortochiate ale unor case şi să le lumineze calităţile, focalizându-ne atenţia asupra restaurării arhitecturale şi nu numai.

Autorii lucrării sunt: Șerban Sturdza, Oana Marinache, Maria Dumbrăvician şi Ioana Olteanu.

Casele aflate în interesul celor patru arhitecţi şi istorici de artă sunt evident, case interesante, case reprezentative pentru o anumită perioadă istorică: CASA MINCU – Strada Arthur Verona 19, Casa de la Nr. 33 din Strada Dionisie Lupu, Casa din Strada Romulus 77 şi Casa din Strada Muzelor 24.

În deschiderea cărţii, argumentul este hotărâtor: “Cartea este rezultat al multor ani de experiență a autorilor, specialiști implicați în procesul de cercetare, conservare și restaurare a caselor istorice, monumente din București, și nu numai. Este așadar un parcurs firesc prin care se pun laolaltă informații prețioase pentru proprietarii caselor restaurate și pentru cei care vor dori de acum înainte să se aplece asupra caselor istorice. “

Experienţa profesională, dar şi personală a fost foarte importantă în realizarea acestei cărţi care are însă, avantajul de a aborda cititorul printr-un limbaj simplu, adecvat unei lecturări plăcute, uşoare.

Cu aceeaşi uşurinţă -cu care arhitectul Şerban Sturza comunică cititorului lucruri semnificative- ajungem să aflăm firesc: “De ce este important să păstrăm casele de patrimoniu”.

Există mai multe paliere. Unul, și cel mai simplu, este acela că pentru utilizator devine o chestiune culturală faptul că te înscrii vrând-nevrând cu propria viață într-o succesiune care este firească și onorabilă. (…)Până la urmă este vorba despre prestigiu în diverse feluri și nuanțe. Mai este un lucru, și anume faptul că atitudinea de a restaura și a păstra o casă istorică, de patrimoniu sau nu, transmite o atitudine civică pentru tot ce înseamnă în jurul tău preocupare față de alternativele la viața modernă, îmbogățește cumva paleta de existență socială, te face să te gândești în mai multe feluri, te dezvoltă.”

Explicaţia mai largă poate deschide ochii lectorului şi are capacitatea de a sensibiliza.

Cu cel de-al doilea calup de texte de Oana Marinache „Evoluția domeniului construcțiilor în secolul al XIXlea” pătrundem într-o zonă a legilor, a acţiunilor reformatoare, în care specializarea se făcea în şcoli străine.

Apoi, o tendinţă istorică importantă a vremii la Bucureşti, determină includerea în carte a unui capitol de tipul: “Analiza tehnologică a picturii murale” de Ioana Olteanu. Imaginile, în număr mare sunt edificatoare.

În aceeaşi zonă a picturii rămânem şi cu capitolul următor al Mariei Dumbrăvician –“Considerații generale privind conservarea și intervențiile specifice asupra picturii murale”.

Adecvat mi se pare faptul că, dincolo de cele patru studii de caz aduse în atenţia cititorului, informaţia vizuală, ca de altfel şi analiza, îl poartă pe cel interesat, prin case de patrimoniu şi spaţii diverse care îmbogăţesc substanţial imaginea cititorului.

Înţelesul cultural, educativ şi civic al acestei cărţi ne însufleţeşte, mai ales acum, de 1 dec.!

Roxana Păsculescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *