Jaf cu stil- comedie amară și actuală- de Michaela Platon
8 July 2019
Gravorul și profesorul Simion A. Iuca
27 July 2019

Trois souvenirs de ma jeunesse- o pledoarie emoționantă pentru iubire- de Michaela Platon

Filmul acesta este, fără nici o îndoială și frumos dar și inteligent croit, sensibil si cu o doză de dramatism ce nuanțează comentariul existențial, așa că va avea acces imediat și la sensibilitatea, dar și la permeabilitatea pentru povești de dragoste a oricărui spectator care va alege să-l vadă. Si asta pentru că această peliculă a lui Arnaud Desplechin te marchează incontestabil, știința regizorală și de scenarist fiind remarcabilă, dar într-un mod atât de atipic încât –deși subiectul nu e chiar nou – felul în care e  cinematografiat este o provocare pe care, odată ce o primim nu putem să o refuzăm, regăsindu-ne implicati fie ca martori activi, fie ca foști trăitori ai eternei prime povești de iubire a vieții. Filmul este dezarmant de sincer, cu o deschidere excepțională asupra gândirii adolescentine ce abordează aproape filosofic sentimentul, cu o acuratețe a analizei care e aproape o vivisecție pe suflet.

Paul Dedalus, personajul principal cu nume mitologic (creatorul labirintului Minotaurului si al aripilor cu care s-a prăbușit Icar) este un tânăr ce studiază antropologia și care o întâlnește pe Esther, cea mai dorită fată din liceul la care învață sora lui mai mică. Implicați într-o iubire care se vădește a fi prima, aceea care nu se uită toată viața și al cărei parfum ne învăluie cu indescriptibila frumusețe până în ultima clipă, Paul și Esther trăiesc un sentiment pe cât de adevărat, pe atât de devorator, care ajunge să le consume viața și să îi rănească-. Distanța dintre îndrăgostiți, lipsa posibilitatilor materiale, problemele lor existențiale, totul converge către o disoluție a iubirii.

Structurat ca un triptic, filmul operează permanent cu flash back-ul, acțiunea începând cu Paul matur, acum profesor de antropologie, care părăsește Tadjikistanul si se întoare la Paris. O vizită din adolescență în URSS îi marchează acum viața scoțând la lumină gestul uimitor făcut atunci de a oferi propria identitate unui tânăr rus, si îl aduce în atenția serviciilor secrete. Scenariul începe să avanseze fluid, structurându-se în trei povești uimitoare în care Paul își rememorează adolescența și tinerețea. Si vin peste noi trădări, frici și traume ale copilăriei, frustrări, personaje pitorești și acea iubire unică menită să ne maturizeze dureros și abrupt.

Arnaud Desplechin are stiința coregrafiării acestui scenariu complex și atipic, și deopotrivă pe aceea de a distribui în roluri actori deosebiți și talentați care aduc pe ecran o poveste vie despre tristețea și despre neputința de a trece peste pierderea primei iubiri, despre drama adolescenței lovite și despre copilăria traumatizantă. Este un film acut, care se construiește treptat și ne livrează „amintirile” frust, lăsându-ne stupefiați de intensitatea trăirilor și făcându-ne să ne întoarcem la propria noastra primă iubire, uneori pierdută la fel de dureros.

Deși nu suntem familiarizați cu actorii filmului, ne cucerește imediat lumina lor și felul în care Quentin Dolmaire, Mathieu Amalric, Lou Roy-Lecollinet și Francoise Lebrun intră în personaje dându-le viață într-un fel admirabil.

Laoreat cu premiul Best Director la Premiile Lumieres și  Cesar, dar si la Cannes, Chicago si Cabourg, Arnaud Desplecin reușește cu această dramă să ne ofere un film pe care să dorim să îl revedem, și pe care îl recomand cu toată căldura.

Și… Vive la France!  – de ziua ei!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *