TOMORROWLAND, o aventură sci–fi cu accent pe elementul messianic- de Michaela Platon

Rar mi se întâmplă să plasez un film după vizionare mult mai sus decât era
orizontul aşteptărilor mele. Şi unii ar spune că nu-i prea sus, dacă
Tomorrowland- după care exegeţii de
peste ocean nu s-au inebunit, reuşeşte să mă exalte în aşa măsură! Dar în inflaţia
de filme care ne propun supereroi, cataclisme, distopii, armaghedoane şi
horroruri, o asemenea peliculă este o rază de soare pe care ar trebui să o
urmeze toţi copiii, ca pe un curcubeu care nu îi lasă să rămână fără speranţă. Aşa că mă
bucur dacă vom împărţi aceasta lectură cinematografică fumoasă şi pozitivă pe care o difuzează HBO2, ca pe un dar pe care îl primesc deopotrivă cei mici dar şi
cei mari, care încep- poate- să renunţe să
mai creadă!

Mesajul din Tomorrowland- o aventură sci-fi aproape clasică - este la vedere, necriptat,
aşa că e într-un firesc al lucrurilor să înţelegem că viitorul este al celor
care ies din normă, al oamenilor care văd lumea
într-un mod creator, optimist, special, cu toate că Matricea tocmai pe ei vrea
să îi anihileze. Ei sunt criteriul de comparaţie, sunt cealaltă faţă a
lucrurilor, pe care cei care au puterea nu îi pot nici înfrânge, şi nici
manipula. O matrice găunoasă, posesivă,
cumulardă care nu suporta spiritual
liber, mintea deschisă şi care doreşte anihilarea celor dăruiţi cu lumină interioară.

Spre deosebire de Hunger Games, Divergent sau Captive unde societatea distopică este desenată în tuse
groase, aici
regizorul pune accent
pe elementul messianic, pe care Casey îl reprezintă raportat la situaţia Terrei.
O adolescentă rebelă, care însă are un optimism organic, şi o deschidere
tulburătoare spre lume…cealaltă, dimensiunea elitistă pe care ajunge să o întrevadă şi în care doreşte
cu orice preţ să se întoarcă. Iar pentru această aventură iniţiatică face echipă cu un fost prodigy child,
ajuns acum un savant mizantrop, Frank Walker, şi cu Athena- copila-humanoid-recrutoare , aceeaşi care îl
selectase cândva şi pe el pt călătoria în Tomorrowland.

Fetele sunt jucate cu har şi umor de către Britt Robertson, care deşi avea 25 de ani la momentul filmărilor, pare autentică în rolul
adolescenţei Casey Newton, şi care este în industrie din 2004 - iar Athena este Raffey
Cassidy, o pistruiată drăgălaşă pe care am
mai vazut-o în 2015 şi în Molly
Moon:The Incredible Hypnotist.

Cât despre George Clooney, matur , rasat şi cu opinii clare- nu mă miră că
şi-a dorit rolul lui Frank Walker! Cum să nu fi militat el pentru o asemenea
cauză de excepţie: dreptul la speranţă?!!

Îl mai vedem şi pe Hugh Laurie pe care îmi doresc din inimă să nu îl
urmărească la
nesfârșit rolul lui efigie de până acum (dr. House), care din
pacate, aici pare să nu se regăsească în personajul David Nix , un fel de eminență a răului, fiind ceva mai avantajat în celălat film al lui din 2015, The Night Manager.

În concluzie, din punctual meu de vedere, Tomorrowland este o frumuseţe de film,
care chiar dacă nu a făcut ravagii la box office, va rămâne în conştiinţa fiecărei fiinţe care l-a
parcurs, prin mesajul lui deschis şi plin de optimism - de care avem atât de multă
nevoie!