Ștefania Mihalache: Sisteme de fixare și de prindere, la Timișoara

Vineri, 10 martie, de la ora 18.00, la librăria La Două Bufnițe se lansează colecția de poezie Vorpal a editurii Nemira, apărută în toamna anului 2016, prin prezentarea cărții Sisteme de fixare și de prindere, de poeta Ștefania Mihalache. Alături de autoare, vor vorbi poeta Svetlana Cârstean, coordonatoarea colecției și Bogdan Munteanu, scriitor.

Ștefania Mihalache (născută în 1978, la Brașov) este absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză. A debutat literar cu poezie în revista studențească Erata. A continuat să publice poezie în reviste literare și de cultură ca: Interval, Paralela 45, Vatra. A colaborat cu proză, eseuri și cronică literară în Observator cultural, Dilemateca, Noua Literatură, Tiuk!, Pana mea, Cuvântul, TimeOut București. A debutat cu proză în cadrul volumului colectiv Junii 03, Antologia tinerilor scriitori brașoveni, editat cu sprijinul revistei Interval (2003). Debutul individual l-a reprezentat romanul Est-falia, apărut la Editura Paralela 45 (2004). Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, ediția a IV-a, categoria Opera Prima. În 2010 a publicat romanul Poemele secretarei, la Editura Cartea Românească. A participat la diferite festivaluri și evenimente literare europene: Scritture Giovanni (Mantova, Italia), Hay Festival of Literature & Arts (Marea Britanie), Salonul de Carte de la Torino (Italia). În 2012 a obținut titlul de doctor în filologie al Facultății de Litere, Universitatea București, cu o teză despre tema copilăriei în proza românească de după 1989.

Svetlana Cârstean: „Cartea Ștefaniei Mihalache, Sisteme de prindere și fixare, are precizia celor mai sofisticate ecografe de ultimă oră care pot reda cu finețe ce se întîmplă pe dinăuntrul corpurilor, țesuturilor, minților legate între ele prin cordoane nevăzute. Cu simțuri înzecite și puteri nefirești, neînfricată, cinică și hiperprotectivă, așa cum toate fetele devin atunci cînd se transformă în mame, Ștefania fixează în limbaj o aventură greu de formulat, cea a maternității.”

Bogdan-Alexandru Stănescu: „Poemele Ștefaniei Mihalache mi-au amintit de o carte celebră a Orianei Fallaci, Scrisoare către un copil nenăscut: aceste versuri sunt construite dintr-un aliaj aparent imposibil, acela dintre teroarea în fața necunoscutului și o duioșie de neexprimat. Scriitoarea reușește cu subtilitate să evite abordarea radicală, separată a oricăreia dintre cele două senzații. Cartea ei e o capsulă a timpului ce conține un mesaj adresat acelor potențiali Oameni desprinși din aliajul amintit. Vocea acestor poeme este cea a omului aflat în contact cu miraculosul, cu Sacrul în plină desfășurare.”

 

Despre colecția de poezie Vorpal

Editura Nemira a lansat în toamna lui 2016 VORPAL, o colecție de poezie coordonată de Svetlana Cârstean. Vorpalul e arma absurdă, dar eficientă și impecabilă, care apare în poemul Jabberwocky din Alice în Țara oglinzilor. Armă uneori jucăușă și periculos de inteligentă ca Dodiile lui Florin Dumitrescu sau provocatoare și stranie ca Sistemele de prindere și fixare ale Ștefaniei Mihalache - primele două volume din colecție.

„Acum cinci ani scriam că poezia e o Cenușăreasă care se strecoară prin literatura contemporană cu saboții ei de lemn, cumva încercînd să nu facă prea mult zgomot. Astăzi, cînd scrierea și publicarea poeziei au devenit un fenomen în sine în peisajul literar românesc, această Cenușăreasă e mai puțin rușinată de ea însăși, de condiția ei marginală, mai convinsă de forța ei de seducție și schimbare. Vorpal este arma  care apare în poemul Jabberwocky, un poem nonsens, plin de cuvinte-valiză aproape intraductibile, marca Lewis Caroll, precursor al unei întregi direcții poetice, plagiator cu anticipație al esteticii OuLiPo, dacă e să folosim expresia lui François le Lionnais, membru al grupului experimental. Despre înspăimîntătoarea sabie vorpal Caroll însuși spune că e un cuvînt pe care nu-l poate explica, o combinație între verbal și gospel. Dacă Vorpalul e o armă în mâna cuiva, autor sau cititor, e doar pentru că poezia însăsi e un nonsens tranșant, tăios ca o lamă perfect ascuțită, adesea frumos, adesea incomod, care retează sensuri vechi și reconstruiește sensuri noi ce așteaptă și ele să fie cândva retezate. Vorpalul e arma absurdă, dar eficientă și impecabilă, din mâna Cenușăresei de altădată.”, Svetlana Cârstean, coordonatoarea colecției.

Sisteme de fixare și de prindere, Ștefania Mihalache, colecția Vorpal, Editura Nemira, 2016

Vorpal, colecţia de poezie a Editurii Nemira: Poezia, la fel ca vorpalul, este o armă absurdă, dar eficientă și impecabilă, uneori jucăușă, alteori stranie.

LA URMA URMELOR

E o toamnă prelungă

aș fi putut să-ți zic asta de acum două luni

nu știu de ce, dar ceva din mine ține să rămână în urmă

să-ți spună totul cât mai târziu ca în o mie și una de nopți.

Asta vrea să facă mintea mea

dar brațele mele nu se pot bucura de-ajuns de rotundul

burții lucioase pe care o cuprind

iar mângâierile curg de la sine

cum n-au curs niciodată cuvintele.

CU TINE ÎN MINE

Cu tine în mine n-am avut curajul să scriu

despre tine în mine.

Asta pentru că tu în mine scriai despre tine în mine

și tu în mine scriai despre mine în afara ta

scriai despre ceva rotund, mare și neînțeles,

despre ceva care îți respiră cald și umed deasupra,

un ceva care vrea să respiri și să clipești deodată cu el

care te veghează ca un câine pe un lanț rotund.

La intervale fi xe, câinele ajunge cu fața în dreptul feței tale,

se uită înăuntru prin piele și-ți spune vei vedea. Vei vedea.

În curând. În curând.

Și-apoi se învârte încă o dată și încă o dată și din ce în ce

lanțul se strânge în jurul lui.