Ştefan cel Mare, intrarea în istorie! de Dan Manolache

“Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare,                                                                                                         

 Seamăn pe lume nu are                                                                                                                          

Decât numai mândrul Soare!

Din Suceava când el sare,                                                                                                

Pune pieptul la hotare 

Ca un zid de apărare!”

 

            Convingerea creia îi dădea glas Alecsandri este încă vie şi astăzi mai ales în Moldova. Călatorind prin satele de peste Milcov sau de peste Prut în căutarea mărturiilor vremurilor vechi, vom afla că mai în tot locul, biserici sau poduri, iazuri sau cetăţi sunt legate, intr-un fel sau altul de numele marelui voievod.

               Drumul său spre neuitare a început în 1457 când, la 14 aprilie, “Ştefan vodă strâns-au boierii ţării şi mai mari şi mai mici şi altă curte măruntă dimpreună cu Mitropolitul Teoctistu la locul numit Direptate şi i-au întrebatu pe toţi: ieste-le cu voie tuturor să le fie Domn? Ei au strigat într-un glas: În mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti!”

              Va fi fost scena înfăţişată, două secole mai târziu, de Grigore Ureche aidoma celei reale? Greu de răspuns.

                Ştim însă că domnia lui Ştefan, care a durat 47 de ani şi 3 luni, a rămas în istorie. Nu vom stărui asupra faptelor, în general bine cunoscute.

               A fost Ştefan cu adevărat mare? Da, susţine Papa Sixtus al IV-lea care, lăudându-i lupta împotriva Porţii Otomane, vorbeşte despre înţelepciune, bărbăţie, strălucire....

                A fost Ştefan cu adevărat sfânt? Din nou da. Acelaşi Papă îl numeşte „atletul lui Hristos”.

                 A fost el drept? Cronicarul are îndoieli atunci când recunoaşte că „de multe ori la ospeţe, omora fără giudeţu”. Să nu privim însă faptele de demult cu exigenţa de multe ori absentă în evaluarea prezentului....

                 Icoana sa rămâne încă vie iar ajutorul lui invocat la vremuri de cumpăna aşa cum a făcut-o Eminescu:

“Ştefane Măria Ta,    

  Tu la Putna nu mai sta,  

   Las’ Archimandritului          

  Toată grija schitului,                                                                                                                                         

Lasă grija Sfinţilor                                                                                                                                      

 În seama parinţilor,                                                                                                                        

Clopotele sa le tragă                                                                                                                                            

  Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,                                                                                                                 

Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,                                                                                                                               

Ca să ‘ţi mântui neamul tău!                                                                                                                       

 Tu te ‘nalţă din mormânt,                                                                                                                     

 Să te aud din corn sunând                                                                                                        

 Şi Moldova adunând.”

 

            Să purcedem la demitizarea lui Vodă Ştefan? Cine şi de ce ar îndrăzni să supere o....legendă?