STAR WARS: Ascensiunea- de azi la tv și pe HBO GO- de Michaela Platon

Nu mă îndoiesc că vor fi mulţi pro acest ultim film ce încheie Saga, după cum vor fi şi unii împotriva lui, căci e imposibil să împaci pe toată lumea în condiţiile în care orizontul aşteptărilor este atât de sus. Dar cum disensiunile fac valuri, asta va fi benefic pentru publicul ce va dori să vadă „obiectul” disputei , aşa că până la final totul va da cu plus. Iar daca nu ați văzut filmul în decembrie anul trecut când a avut premiera, este momentul să recuperați!

Nu-i uşor să închei o asemenea Saga, după cum la fel de dificil este să o porneşti şi să acaparezi interesul spectatorului transformându-l în fan, ca să te urmeze de-a lungul timpului. Aşa că misiunea lui JJ Abrams a fost una dificilă, deopotrivă ca regizor şi co-scenarist.

Miezul filmului este reprezentat pe de o parte de lupta interioară a celor două personaje centrale- Rey şi Kylo Ren- amândouă în căutarea identităţii şi cu dileme în precizarea drumului în viaţă - şi apariţia neaşteptată a generalului Palpatine, pe de alta . Şi deşi par antagonici ei sunt parte a unui dipol de forță- singurul în stare să învingă răul suprem, aşa că până să facă alegerile finale, cei doi sunt asediaţi interior de dorinţa de a şti cine sunt, sau de aceea de a redeveni cine fuseseră.

Deşi filmul demarează narativ cam lent (pt că avem aşteptări ca pt un Ferrari, nu ca pt un ...Logan), reuşeşte pe parcurs să îşi găsească făgaşul şi ne bucurăm să o vedem pe prinţesa Leia - acum general al Rezistenţei în ultimul rol al lui Carrie Fisher închegat din imagini de arhiva- pe Han Solo/ Harrison Ford într-un dialog imaginar cu Kylo Ren redevenit Ben Solo, dar şi pe Chewie, R2-D2, C-3PO şi BB-8. Adăugaţi flotele stelare, încleştările galactice şi luptele cu săbii jedi, efecte speciale excepţionale şi ceva din lumile cu care ne lua cu asalt imaginaţia George Lucas în filmele primordiale şi veţi avea privirea de ansamblu a acestui film care, după părerea mea, nu pare să pună punct definitv seriei.

Dinamic, spectaculos vizual şi cu câteva momente chiar grandioase, filmul reuşeşte să nu schematizeze excesiv, dar se bazează cam prea mult pe reaccesarea unor scene din trecut- de parcă ar fi dorit să umple nişte spaţii care altminteri at fi fost diluate, aşa ca flash back-ul rezolvă şi problema de durată şi dorinţa fanilor.

Iar dacă citeşti „textul” în cheia prieteniei, a legăturii dincolo de rudenie, a camaraderiei şi valorilor ce vin pe filiera asta- acest ultim (până la proba contrară) episod capăta alte valente şi punctează capitolul onorabil.

Cu un final moralizator care reafirmă ideea că orice ar fi - binele va prevala, acest al IX-lea episod încearcă să reînnoade toate ițele precedentelor filme pentru ca "modelul jakard" complicat să iasă- și chiar dacă "mai pierde câte un ochi"- rezultatul este impozant.

Şi cu siguranță multe dintre ovații ar trebui să le primească marele John Williams! Și spun asta pentru că “Imperial March” revine spre bucuria tuturor urechilor, apoi tema Rise of Skywalker surprinde perfect emoțiile pe care le simți în timpul unei călătorii Star Wars, în timp ce pasajele “The Speeder Chase,” “Fleeing from Kijimi” și “The Final Saber Duel” sunt pompoase și susțin acțiunea, chiar acolo unde ea tinde să lâncezească. A „New Home” este cred cea mai molipsitoare secvență din această coloană sonoră, o temă liniștită, a la Harry Potter, dar cu nuanțe dark și subtile. Partea de sfârșit este un mix de teme pe care le-am auzit de-a lungul anilor, perfect aranjate pentru rămas bun. Deși nu este o lucrare nemaiauzită, este ca un testament muzical impecabil ”redactat” de către un mare compozitor şi dirijor- ajuns la vârsta de 87 de ani.

Vizionari miraculoase!