PORTRET: Ileana Stana Ionescu – un talent artistic de excepţie, o personalitate cu un farmec aparte

Motto: ”Simpatia oamenilor este cea mai mare răsplată pe care poate s-o primească un actor. Aplauzele și dragostea declarată. Pot să-ți dea miliarde, dacă nu există dragoste, e degeaba” – Ileana Stana Ionescu

Marţi, 14 septembrie, se împlinesc 85 de ani de la naşterea actriţei de teatru şi film Ileana Stana Ionescu, o personalitate cu un talent excepţional, cu un farmec aparte, plină de vervă şi spontaneitate, cu un timbru inconfundabil. Ea ne-a dăruit, de-a lungul impresionantei cariere artistice, sute de roluri în teatru, zeci de roluri în filme remarcabile şi producţii TV, nenumărate personaje interpretate magistral pentru Teatrul Naţional Radiofonic.

* * * * *

Ileana Stana Ionescu s-a născut la 14 septembrie 1936, în oraşul Brad, județul Hunedoara, având origini italiene, după mamă.

Şi-a petrecut copilăria la Turnu Severin, unde a absolvit Liceul teoretic, apoi a plecat la Reșița, unde locuia unchiul său, pentru a-și căuta de lucru.

Despre acea perioadă a copilăriei, actriţa mărturisea: ”Amintirea din Severin foarte clară și cuceritoare este despre viața mea de școlăriță. Eram și la un liceu foarte bun, cu reputație națională, am avut profesori extraordinari, colegi minunați – ne întâlnim și acum, am făcut tot felul de aniversări de la terminarea liceului. Colegi de liceu au fost, printre alții, Geo Saizescu, odihnit fie, și Virgil Ogășanu”.

Şi-a dorit foarte mult să devină ziarist, a dat examen la facultate, dar dosarul său nu a fost admis din cauză că avea rude în străinătate.

Unchiul ei, un mare iubitor de teatru, i-a facilitat întâlnirea cu actori de la Teatrul din Reșița.

În perioada în care se juca spectacolul ”Școala femeilor”, de Molière, interpreta rolului Agnes s-a mutat la un alt teatru, iar regizorul Gheorghe Ionescu a remarcat-o pe foarte tânăra – la acea vreme – Ileana, aceasta a dat o probă și astfel a obţinut un contract de angajare la Teatrul din Reşiţa. A debutat, aşadar, la doar 19 ani, în anul 1955, în ”Școala femeilor”, alături de actorul Andrei Ionescu, care juca rolul amorezului şi cel care avea să devină, la scurtă vreme, începând cu anul 1959, soţul ei, în viaţa particulară.

Au urmat, la teatrul din Reşiţa, personajele Anejca, în „Judecată sângeroasă” de Iosif Kaxetan Tyl, regia Ion Deloreanu, în 1956, Agripina – „Ochiul babei” de Ion Creangă, regia Iosif Maria Biţă şi Mariana – „Nota zero la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, regia Iosif Maria Biţă, ambele în 1957, Natalia – „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Eugen Vancea, Tereza – „Reţeta fericirii” de Aurel Baranga, regia Eugen Vancea, Kathleen – „Kathleen” de Michael Sayers, regia Iosif Maria Biţă şi Făt Frumos – „Înşir`te mărgărite” de Victor Eftimiu, regia Alexandru Miclescu, toate în anul 1958 şi Zina – „Familia lui Allan” de Gusein Muhtarov, regia Eugen Vancea, în 1959.

În anul 1959 se mută, alături de soţul ei la Piatra-Neamţ, iar între anii 1959 – 1966, a jucat la Teatrul Tineretului din localitate rolurile: Katea – „Povestea unei iubiri” de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu, 1959, Lissette – „Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux, regia Lucian Giurchescu şi    Prostituata – „Generalul şi nebunul” de Angelo Vaghenstien, regia Cornel Todea, ambele în 1962, Celia – „Casa cu două intrări” de Calderon de la Barca, regia Gheorghe Jora, în 1963, Ema, Anca – „Fii cuminte, Cristofor” de Aurel Baranga, regia Cornel Todea, Lady Torrance – „Orfeu în infern” de Tennessee Williams, regia Cornel Todea, Cherry – „Staţia de autobuz” de William Inge, regia Ion Cojar şi Concetta – „Mizerie şi nobleţe” de Eduardo Scarpeta, regia Cornel Todea, toate în 1964 şi Manţi – „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, regia Ion Cojar, în anul 1965.

La un moment dat, a fost văzută de maestrul Radu Beligan jucând pe scena de la Piatra Neamț și acesta i-a propus să vină în București, să dea concurs la Teatrul Național.

În 1964, a debutat în film în pelicula „Merii sălbatici”, un film românesc regizat de Alecu Croitoru, în care Ileana a jucat rolul Anca, iar rolurile principale au fost interpretate de actorii Dana Comnea, Ștefan Ciobotărașu şi Silviu Stănculescu.

În anul 1965 şi-a făcut debutul pe scena Teatrului Național din Bucureşti, avându-l ca partener pe Florin Piersic în „Idiotul” de Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Alexandru Finţi, în care a jucat-o pe Nastasia Filipovna.

Despre debutul pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, actriţa avea să declare: „Am fost foarte îndoită și am avut emoții foarte puternice pentru că mă gândeam: Ce să caut eu la Teatrul Național între toate personalitățile alea? Eu nu făcusem școala de teatru, nu mă simțeam chiar bine armată pe toate direcțiile, dar uite că am câștigat concursul cu rolul din ‘Orfeu în infern’, un rol pe care l-am iubit și-l voi iubi câte zile voi avea pentru că Tennesee Williams m-a cucerit întotdeauna. Așa am intrat la Teatrul Național”.

Au urmat, la naţionalul bucureştean, printre altele, rolurile Chiralina – „Coana Chiriţa” de Tudor Muşatescu, regia Horea Popescu, în 1969, Eleonora – „Trei fraţi gemeni veneţieni” de Aldo Matiuzzi Colalto, regia David Esrig, în 1973, Fraulein – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu, în 1977, Chiriachiţa – „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, regia Mihai Berechet, 1983, Marina – „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Victor Moldovan, în 1988, Hecuba – „Troienele”, Doica – „Medeea” de Seneca în „Trilogia antică”, regia Andrei Şerban, în 1990, Liubov Ranevskaia – „Livada de vişini” de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban, în 1992, La Poncia – „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, în 1994, Coana Safta – „Anton Pann” de Lucian Blaga, regia Dan Micu, în 1995, Phoebe – „Cabotinul” de John Osborne, regia Alice Barb, şi Contessina – „O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu, regia Ion Cojar, ambele în 1997, Melissa Gardner – „Scrisori de dragoste” de Albert Ramsdell Gurney, regia Mircea Cornişteanu, în 2001, Ana Petrovna – „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan, în 2003, Stăvăroaia – „Iolul şi Ion Anapoda” de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, în 2006 şi Amelia – „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo, regia Dinu Cernescu, în anul 2007.

Mai recent, Ileana Stana Ionescu a fost aplaudată pe scena Teatrului Naţional Bucureşti în rolurile Doamna Mase – „Molto, gran’ impressione” de Romulus Vulpescu, regia Dan Tudor, în 2009, Corul norilor – „Comedia norilor” după Aristofan, regia Dan Tudor, în 2009, Soacra – „Micul infern” de Mircea Ștefănescu, regia Mircea Cornișteanu, 2013 şi Pasager, A doua femeie – „Terorism” de Frații Presniakov, regia Felix Alexa, în 2015, ultimul ei rol în teatrul românesc.

Doamna Ileana Stana Ionescu a colaborat şi cu alte teatre: la Teatrul de Stat din Braşov a jucat rolul Melissa Gardner, în „Scrisori de dragoste” de Albert Ramsdell Gurney, regia Mircea Cornişteanu, la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra a întruchipat personajul Dacia din „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, regia Toma Caragiu, iar la Teatrul Metropolis a jucat în „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu.

Pe marele ecran, după debutul din 1964, Ileana Stana Ionescu a jucat în filme precum „Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, 1966, „Drum în penumbră”, regia Lucian Bratu, 1972, „Păcală”, regia Geo Saizescu, 1974, „Serenadă pentru etajul 12″, regia Carol Corfanta şi „Gloria nu cântă”, regia Alexandru Bocăneţ, ambele în 1976, „Eu, tu şi Ovidiu”, regia Geo Saizescu şi „Tufă de Veneţia”, regia Petre Bokor, în 1977, „Al patrulea stol”, regia Timotei Ursu, 1978, „Singur printre prieteni”, regia Cornel Todea, 1979, „Dumbrava minunată”, regia Gheorghe Naghi, 1980, „Şantaj”, regia Geo Saizescu, „Grăbeşte-te încet” regia Geo Saizescu şi „Alo, aterizează străbunica”, regia Nicolae Corjos, toate în anul 1981, „Secretul lui Bachus”, regia Geo Saizescu, 1983 sau „Secretul lui Nemesis”, regia Geo Saizescu, 1985. De asemenea, ea a fost aplaudată în producţii pentru marele ecran precum „Cuibul de viespi”, regia Horea Popescu, 1986, „Cucoana Chiriţa”, regia Mircea Drăgan, 1986, „Chiriţa în Iaşi”, regia Mircea Drăgan şi „Zâmbet de soare”, regia Elisabeta Bostan, ambele în anul 1987, „Campioana”, regia Elisabeta Bostan, 1989, „Harababura”, regia Geo Saizescu, 1990 şi „Aici nu mai locuieşte nimeni”, regia Malvina Urşianu, 1995.

Ileana Stana Ionescu a fost distribuită şi în numeroase piese de teatru TV, precum Tofana, în „Patima roşie” de Mihail Sorbul, Zoia – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, Dacia – „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, D-na Draga – „Doctor în filosofie” de Bronislav Nuşici, Mama – „Nu-ţi plătesc” de Eduardo de Fillippo, Olimpe Jaquet – „Când vine barza” de Andre Roussin sau Contesa Funella – „Invitaţie la castel” de Jean Anouilh.

De asemenea, ea s-a aflat în distribuţia serialului TV „Un august în flăcări”, regia Dan Piţa şi Alexandru Tatos, difuzat începând cu anul 1973 şi a serialelor pentru micile ecrane „Căsătorie imposibilă” (2004), „O soacră de coșmar” (2006), “Fetele marinarului”, de Sebastian Voinea, Valentin Hotea, 2009 şi “Las Fierbinți” de Dragoș Buliga, Constantin Popescu, 2012.

Ileana Stana Ionescu a fost şi o statornică colaboratoare a Teatrului Naţional Radiofonic, printre spectacolele în care a fost distribuită aflându-se „Curajul femeii în dragoste sau Femeia secolului XXI” de Felix Anton Rizea, în care a jucat alături de Tamara Buciuceanu-Botez, „Colecţionarii” de Jiri Korbel, „Sosesc diseară” de Tudor Muşatescu, „Musca lui Vartolomei” de D.D.Pătrăşcanu şi varianta, din anul 1979, a celei dintâi montări radiofonice, difuzate la Radio România, la 18 februarie 1929, comedia „Ce ştia satul” de V. Al. Jan, în care Ileana Stana Ionescu îi dădea replica lui Radu Beligan.

Marea noastră actriţă a realizat numeroase turnee în ţară şi, mai ales străinătate, cu teatrele pentru care a jucat, printre destinaţii aflându-se Praga, Paris, Moscova, Leningrad, Belgrad, Zagreb, Budapesta, Berlin, Sofia, Varşovia, Milano, Sao Paolo, New-York, Toronto, Ottawa sau Israel.

În legislatura 2000-2004 a fost aleasă deputat în Parlamentul României din partea Comunităţii italiene din România, din 2000, activând, pentru o scurtă perioadă, ca secretar al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor, fiind şi preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Panama şi membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Italia.

Este căsătorită, aşa cum am amintit, de peste 60 de ani, cu actorul Andrei Ionescu, cei doi având un copil, Andrei Manuel, de profesie medic, și un nepot, Alexandru Luca.

Pentru excepţionala sa activitate în domeniile teatrului şi filmului, doamna Ileana Stana Ionescu a fost recompensată cu numeroase premii şi distincţii, printre acestea aflându-se Premiul la Concursul republican pentru rolul Prostituata – „Generalul şi nebunul” de Angelo Vagenstein, regia Cornel Todea, 1963, Premiul Festivalului Naţional de teatru pentru rolul Chiralina – „Coana Chiriţa” de Tudor Muşatescu, regia Horea Popescu, în 1969, Premiul Teatrului Naţional pentru activitatea artistică, 1976, Premiul de interpretare feminină pentru rolul Coana Safta – „Anton Pann”, de Lucian Blaga la Festivalul Lucian Blaga, 1995, Premiul ACIN România pentru rolul secundar în filmul „Aici nu mai locuieşte nimeni”, regia Malvina Urşianu, 1996, Premiul de Excelenţă al Galei UNITER, Trofeul „Dionysos” pentru „O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu, regia Ion Cojar, 1998, Placheta de aur U.A.R.F. pentru merite deosebite în dezvoltarea artei şi culturii cinematografice, 2001 şi Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler, 2002.

În 2002, Ileana Stana Ionescu a devenit societar de onoare al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, la 22 noiembrie 2018, a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti „în semn de mulţumire pentru promovarea şi dezvoltarea teatrului românesc”, iar la 19 martie 2019 a fost distinsă cu premiul Gopo pentru întreaga carieră la cea de-a 13-a ediţie a galei, desfăşurată la Teatrul Naţional din Bucureşti.

De asemenea, în septembrie 2011, a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, din Capitală.

În anul 2018, îndrăgita actriţă a decis se retragă în plină glorie, la vârsta de 82 de ani, de pe scena teatrului. După ce a jucat în sute de piese şi filme, devenind una dintre cele mai îndrăgite actriţe de comedie, Ileana Stana Ionescu a decis că este mai bine ca ultimii ani de viaţă să îi petreacă acasă, alături de soţul ei, Andrei Ionescu. La acel moment, actriţa a declarat: „Am vrut să renunţ acum, ca să fiu în amintirea oamenilor aşa cum sunt astăzi. Am zis să întrerup teatrul, să trag cortina, cum se spune acum. Nu se poate şti ce-ţi oferă viaţa. Nu aş vrea să-mi pun colegii într-o situaţie neplăcuă. Vreau să-şi aducă aminte de mine fermă, în putere, aşa cum am terminat de fapt teatrul, cum am ieşit din el. Soţul meu m-a ajutat foarte mult, m-a încurajat… Acum voi fi în familie, la căsuţa mea de care ne vom bucura. Vreau să ne bucurăm de tot ce e în jurul nostru”…

Rador: Razvan Moceanu