PORTRET: Dorel Vişan – omul, actorul, poetul …

Vineri, 25 iunie, actorul Dorel Vişan împlineşte 84 de ani.

S-a născut la 25 iunie 1937, la Tăușeni, județul Cluj.

Între anii 1950–1955, a urmat cursurile Școlii Pedagogice de Băieţi din Cluj-Napoca, iar în perioada 1956–1960 a fost profesor de educație fizică la Școala elementară din Surduc.

În anul 1965 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I. L. Caragiale” din București, la clasa coordonată de profesorul George Dem. Loghin, lectorul Dem Rădulescu și asistenta  Adriana Piteșteanu.

După aboslvire a devenit actor al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, unde a activat până la pensionarea sa în anul 2000. A fost director general al instituţiei între anii 1993–2000.

La teatrul din Cluj a desfășurat o importantă activitate teatrală, interpretând peste 40 de roluri, de la Moliere la Shakespeare, de la Marivaux la Buchner. În teatru s-a afirmat mai ales ca actor de comedie, printr-un umor sănătos și savuros, parodic, neignorând, însă, registrul dramatic.

Dintre marile sale roluri teatrale, se disting mai ales: Iunius Brutus din „Corolian” de W. Shakespeare, Vanea din „Unchiul Vanea” de A. P. Cehov, Bottom din „Visul unei nopţi de vară” de W. Shakespeare, Arlechino din „Jocul dragostei și al întâmplării” de Marivaux, Sir Toby Belch din „A douăsprezecea noapte” de W.Shakespeare, Președintele din „Un om mușcat de oaie” de Vasile Rebreanu, Ciubăr vodă din „Despot Vodă” de V. Alecsandri, Efimița din „Conu’ Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale, Woyzeck din „Woyzeck” de G. Buchner, Tartuffe din „Tartuffe” de Moliere, Miroiu din „Ultima oră” de Mihail Sebastian, Domenico din „Divorţ în stil italian” de Eduardo de Filippo, Cetlicka din „Transfer de personalitate” de D. Solomon, Nae din „Prostia e nemuritoare” de I.L. Caragiale, Urgentino din „Scene dintr-o execuţie” de Howard Barker. Ultimul său rol din teatru a fost jucat în anul 2000.

Cariera sa cinematografică a debutat în filmul ”Păcală” (1974), urmând alte peste 60 de roluri, unele dintre acestea memorabile, rod al colaborării cu regizori importanți printre care: Geo Saizescu, Stere Gulea, Nicolae Corjos, Nicolae Mărgineanu, Sergiu Nicolaescu, Radu Gabrea, Mircea Danieliuc, Marius Th. Barna, Șerban Marinescu.

Dorel Vişan a fost văzut pe marile ecrane, în ”Tănase Scatiu” (1976), ”Mânia” (1977), ”Iarba verde de acasă” (1977), ”Între oglinzi paralele” (1978), ”Gustul și culoarea fericirii” (1978), ”Drumuri în cumpănă” (1978), ”Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” (1979), ”Înainte de tăcere” (1979), ”Bietul Ioanide” (1979), ”Rug și flacără” (1980), ”Mireasa din tren” (1980), ”O lacrimă de fată” (1980), ”Casa dintre câmpuri” (1980), ”Bună seara, Irina” (1980), ”Semnul șarpelui” (1981), ”Probleme personale” (1981), ”Castelul din Carpați” (1981), ”Baloane de curcubeu” (1982), ”Năpasta” (1982), ”Femeia din Ursa Mare” (1982), ”Faleze de nisip” (1983), ”Lovind o pasăre de pradă” (1984), ”Eroii nu au vârstă” (1984), ”Domnișoara Aurica” (1985), ”Furtună în Pacific” (1985), ”Sezonul pescărușilor” (1985), ”Declarație de dragoste” (1985), ”Pădureanca” (1987), ”Moromeții” (1987), ”Iacob” (1988), ”Un bulgăre de humă” (1989), ”Undeva în Est” (1991), ”Drumul câinilor” (1991), ”Rămânerea” (1992), ”Balanța” (1992), ”Vulpe — vânător” (1993), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), ”Senatorul melcilor” (1995), ”Ultima gară” (1998), ”Fii cu ochii pe fericire” (1999), ”Torniamo a casa” (1999), ”Zapping” (2000), ”Manipularea” (2000), ”Valsul lebedelor” (2002), ”Turnul din Pisa” (2002), ”Occident” (2002), ”Noro” (2002), ”Magnatul” (2004), ”Sindromul Timișoara – Manipularea” (2004), ”Dallas Pashamende” (2005), ”Sistemul nervos” (2005), ”Ticăloșii” (2007), ”Gala” (2007), ”Inimă de țigan” (2007), ”The Dot Man” (2007), ”Dincolo de America” (2008), ”Cocoșul decapitat” (2008), „Doar cu buletinul la Paris” (2015).

A avut şi o carieră didactică deosebită, fiind profesor la Universitatea ”Babeș-Bolyai”, a predat cursuri de regie la Conservatorul „Gh.Dima” din Cluj-Napoca și de actorie la Universitatea din Oradea.

Dorel Vişan s-a remarcat şi prin colaborarea cu Teatrul Naţional Radiofonic.

Spre exemplu, la 25 ianuarie 2009, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic prezenta, în premieră, spectacolul „Dimensiunea existenţei. Cinci personaje în interpretarea actorului Dorel Vişan”, în regia artistică semnată de Vasile Manta. Dorel Vişan interpreta cinci personaje care întruchipează tipuri distincte, ilustrând tot atâtea caractere şi situaţii existenţiale, într-un veritabil exerciţiu de virtuozitate actoricească: Trigeu din „Pacea” de Aristofan, Tartuffe din comedia lui Molière, Woyzeck din drama lui Georg Büchner, Domenico Soriano din „Filumena Marturano” de Eduardo de Filippo, Falstaff, în fragmente semnificative pentru definirea personajului shakespearean, extrase din „Henric al IV-lea” şi „Nevestele vesele din Windsor”.

Alte spectacole de Teatru Radiofonic în care a jucat sunt „Insomniile lui Gregor” de Nicolae Sirius, „Atenţie, se-nchid uşile!” de Sorin Petrescu, sau „Într-o zi de-a valma, pe înserat”, text dramatic semnat de Cornel Pop.

O altă pasiune a sa este poezia – fiind şi membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj – Dorel Vişan fiind autorul a mai multe volume de poezie. În anul 1995 a avut loc debutul său literar cu poezii, în revista „Steaua”, apoi au urmat apariţiile sale editoriale ”De vorbă cu Domnul” (1997), ”Voi veni cu fluxul” (1998), ”Vremea cireşelor amare” (1998), ”Păcate” (1999), ”Psalmi” (2003; ”Salmos”, traducere în limba spaniolă de Christian Tămaș, 2012, ”Psaumes”, traducere în limba franceză de Christian Tămaș, 2013).

De asemenea, numele său a fost inclus în antologiile ”Poeți clujeni contemporani” (1997) și ”Un pahar cu lumină. Poeți contemporani clujeni” (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005).

În anul 2008, a apărut cartea „Căutător de destine: Puşa Roth în dialog cu Dorel Vişan”, în care îl descoperim pe artist.

În anul 2004, Dorel Vişan a devenit Doctor în arte, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, teza sa de doctorat fiind ”Falstaff – tragicomicul umanului”, îndrumător științific: prof. univ. dr. Alexa Visarion.

Pe parcursul vieţii, Dorel Vişan a fost membru în mai multe asociaţii şi organizaţii, precum Uniunea Cineaştilor din România, Uniunea Oamenilor de Teatru din România, a fost Preşedintele Societăţii de Caritate Cluj, membru al Societăţii Culturale „Avram Iancu” şi Preşedinte al Asociaţiei de Revoluţionari „22 Decembrie”, Cluj.

Pentru realizările sale profesionale remarcabile, Dorel Vişan a primit numeroase premii: Premiul revistei Tribuna, premiul „Actorul anului” (1977), Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costinești (1981), Cel mai bun actor al anului acordat de Asociația Oamenilor de Teatru (1987), Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru filmul ”Iacob” (1988), la Festivalul European al Filmului de la Berlin (1988) a fost nominalizat la categoria ”Cel mai bun actor”, Premiul revistei Flacăra, pentru Cel mai bun actor de film (1988), Premiul „Viaţa Studenţească”, premiul de popularitate pentru Cel mai bun actor de film al anului (1988), Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Internaţional al Filmului de la Costineşti (1990), Premiul Asociaţiei Umoriştilor din România pentru rolul interpretat în spectacolul „Prostia e nemuritoare” după I. L. Caragiale, regia Al. Dabija (1992), la Festivalul Filmului de la Cannes (1995) a fost nominalizat de presă (neoficial) pentru rolul din filmul ”Senatorul melcilor”, regia: Mircea Daneliuc – pentru acelaşi film primind Premiul UCIN pentru şi premiul de interpretare masculină la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța, Premiul revistei „Gura lumii”, „pentru întreaga activitate artistică” (1997).

La 30 mai 2002, a fost decorat de Președinția României cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, ”pentru prestigioasa carieră artistică și talentul deosebit prin care a dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

A primit, de asemenea, Premiul de Excelență la TIFF pentru activitatea sa neîntreruptă în slujba artei (2003), titlul de Cetăţean de onoare al comunei Bonţida, comună din care face parte şi satul său natal, Tăuşeni, titlu acordat în cadrul unei ceremonii organizate la castelul Banffy din Bonţida (septembrie 2014), omagii la aniversarea a 50 de ani de teatru, muzică şi film în spectacolul aniversar „Iată, vin colindători!”, la Sala Palatului (16 decembrie 2014).

Alte recompense acordate actorului sunt premiul de excelenţă „pentru creaţii remarcabile în domeniul artei şi cinematografiei”, la Gala Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (UARF) (februarie 2015), Cheia Oraşului din partea municipalităţii Galaţi, pentru ”prodigioasa activitate culturală, cinematografică şi teatrală din cei peste 50 de ani de carieră” (martie 2015), primarul municipiului Iași, Mihai Chirica, i-a acordat lui Dorel Vișan o medalie aniversară special creată pentru a marca 180 de ani de la nașterea scriitorului Ion Creangă (martie 2017), trofeul celei de-a opta ediții a festivalului Serile Filmului Românesc, care i-a fost înmânat de directorul festivalului, Andrei Giurgia, în cadrul unui moment aniversar intitulat “Dorel Vișan — Portret de artist. O viață închinată frumosului”, desfășurat la Bojdeuca lui Ion Creangă din Țicău (15 mai 2017), Premiul pentru întreaga activitate artistică din partea Institutului Cultural Român, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) „I.L. Caragiale” (22 iunie 2018), Marele Premiu „George Apostu”, acordat în cadrul Simpozionului Naţional de Estetică, pentru „pentru slujirea cu credinţă a artei teatrale şi cinematorgrafice, pentru talentul şi harul cu care a imortalizat memorabil zeci de personaje din dramaturgia românească şi universală” (octombrie 2018).

Dorel Vișan s-a căsătorit la 30 decembrie 1964 cu Maria Vișan. Au fost căsătoriți timp de 29 ani, până la decesul acesteia la 14 iulie 1993, iar împreună au trei copii.

de Razvan Moceanu - RADOR