PORTRET: Alain Delon, actorul legendar al filmului francez, împlineşte 85 de ani

Astăzi , 8 noiembrie, actorul, producătorul, scenaristul și regizorul francez Alain Delon împlineşte 85 de ani. Artist seducător, cu ochi albaştri şi o carismă remarcabilă, Delon a avut o carieră imporesionantă, de peste 60 de ani, în filmul francez, perioadă în care a jucat peste 100 de roluri, unele memorabile, precum cele din producţiile „Rocco şi fraţii săi“ (1960), „În plin soare“ (1960), „Eclipsa“ (1962), „Ghepardul“ (1963), „Laleaua neagră“ (1964), „Samuraiul“ (1967), „Borsalino“ (1970), „Notre histoire“ (1984) sau „Pe cuvânt de poliţist“ (1985). Pentru aceste realizări, unii critici îl numesc „cel mai important actor francez al secolului 20”.

Alain Fabien Maurice Marcel Delon s-a
născut la 8 noiembrie 1935, la Sceaux, Hauts-de-Seine, o suburbie a
Parisului, părinţii săi fiind Fabien şi Édith.

La vârsta de 4 ani, părinţii săi s-au
separat, iar el a rămas cu mama sa. Apoi, fiecare dintre părinţi s-a
recăsătorit, Alain a devenit tot mai greu de stăpânit, drept urmare a
fost plasat într-o familie adoptivă şi a fost trimis să înveţe la o
școală catolică, la Saint-Nicolas d’Issy-les-Moulineaux.

Doar că rebelul şi indisciplinatul copil a
fugit şi a fost exmatriculat de la toate şcolile la care a fost
înscris, a renunţat definitiv, în cele din urmă, la şcoală,
calificându-se, la vârsta de 14 ani, în meseria de mezelar-cârnăţar, la
măcelăria deţinută de tatăl său vitreg.

Câteva luni mai târziu, alături de
prieteni la fel de puşi pe excese, încearcă să fugă cu o barcă, tocmai
spre Statele Unite, tinerii fiind prinşi şi reţinuţi de către
autorităţile franceze. Peste ani, Delon avea să mărturisească: „”Dacă
cinema-ul nu m-ar fi descoperit, astăzi, cu siguranţă, n-aş mai fi aici.
Aş fi mort. Fiindcă n-am făcut decât prostii, am fost un derbedeu!“.

În 1952, Alain Delon s-a încorporat în
marina militară franceză, friind repartizat pe frontul din Indochina, la
baza militară franceză din Saigon. După patru ani de serviciu militar,
tânărul rebel înregistra, cumulat, aproape un an de detenţie, pentru
acte de indisciplină – o dată din cauză că a furat un jeep pentru a se
distra în oraş şi a ajuns cu el în apă, apoi a fost închis pentru că
atunci când s-a întors din Indochina a ascuns un pistol în bagaje.

Aşadar, în anul 1956, Alain Delon
împlinise 21 de ani, revenea la Paris, însă dată fiind starea sa
financiară, va presta diferite munci pentru a se întreţine: portar,
chelner, vânzător de zarzavaturi sau hamal.

Norocul său s-a numit actriţa Brigitte
Auber, care l-a invitat să o însoţească tocmai la Festivalul de Film de
la Cannes, unde tânărul Alain Delon avea să facă furori, mai ales în
rândul doamnelor trecute de prima tinerețe, dar bogate și influente. Una
dintre acestea, pe nume Simonne d’Allégret, l-a recomandat soţului său,
regizorul Yves d’Allégret, pentru un rol (Joe) în filmul ”Quand la
femme s’en mêle” (1957), care a reprezentat debutul său în cinema.

Au urmat rolurile Loulou în „Sois belle
et tais-toi”, de Marc Allégret (1957), Franz Lobheiner în „Christine” de
Pierre Gaspard-Huit (1958), Julien Fenal în „Faibles femmes” de Michel
Boisrond (1959) sau Antoine Michaud în „Le Chemin des écoliers” de
Michel Boisrond (1959).

Trebuie spus că la filmările pentru
”Christine”, Delon a fost coleg de platou cu actrița germană Romy
Schneider, iar cei doi s-au îndrăgostit fulgerător. După filmări, Romy
s-a mutat cu el la Paris, iar în 1959, cei doi se logodeau la Lourdes,
stârnind atenţia presei din întreaga lume. Doar că după doar trei ani,
Delon începea o aventură cu cântăreaţa germană Nico, care a și născut un
băiețel, pe Christian Aaron Boulogne Päffgen. Romy şi Alain se
despărţeau, rămânând totuşi în relaţii bune, iar micuţul Ari avea să
crească la părinţii lui Delon.

În anul 1960, Delon a primit şansa de a
juca sub bagheta regizorului René Clément, rolul Tom Ripley, în pelicula
”Plein soleil”, adaptare a romanului ”Domnul Ripley”, de Patricia
Highsmith, iar un an mai târziu, face un rol memorabil – Rocco Parondi –
în”Rocco şi fraţii săi”, de Luchino Visconti, producţie premiată cu
premiul special al Juriului la Festivalul de film de la Veneţia.

Tot în anul 1961, Delon este personajul
Prințul Albert în pelicula inspirată din benzile desenate ale lui Paul
Gordeaux, ”Les Amours célèbres”, regia Michel Boisrond şi tot în 1961,
este Ulysse Cecconato în „Quelle joie de vivre” de René Clément.

În 1961, Alain Delon cumpără restaurantul La Camargue, situat în Vieux Nice, debutând şi în lumea afacerilor.

Au urmat rolurile din „L’Amour à la mer”
de Guy Gilles (1962), Piero în „Eclipsa” de Michelangelo Antonioni
(1962), Pierre Messager în „Dracul și cele 10 porunci”/”Le Diable et les
Dix Commandements” de Julien Duvivier (1962), Jaque

în „L’Échiquier de Dieu” (1962), Lambert
în „Carambolages” de Marcel Bluwal (1963), Marc în „Les félins” de René
Clément (1963) şi Francis Verlot în „Mélodie en sous-sol” de Henri
Verneuil (1963).

În 1963, Alain Delon a jucat unul dintre
cele mai celebre roluri ale sale – Tancredi Falconeri, în ”Ghepardul”,
creaţia lui Luchino Visconti, împreună cu Burt Lancaster şi Claudia
Cardinale.

Tot în anul 1963, Delon începe o relație
cu actriţa de origine marocană Nathalie Canovas, cu care se va căsători
la 13 august 1964, cei doi devenind părinţii lui Anthony, care venea pe
lume la 30 septembrie 1965. Alain şi Nathalie au făcut cuplu şi pe
scenă, în alt film celebru, ”Le Samouraï” (1967), de Jean-Pierre
Melville, film care a înregistrat un succes considerabil. Partenerii din
viaţa reală aveau să divorţeze, însă, un an mai târziu.

După ce în anul 1964 a înființat o
companie de producție, Delbeau Production, împreună cu Georges Beaume,
care a produs filmul „L’insoumis”, o producţie care a avut câteva
probleme cu legea, Delon și-a înființat propria companie de producție,
Adel, jucând și în primul film al companiei, „Jeff”, unde se îndrăgostea
iremediabil de actriţa franceză Mireille Darc. Relația celor doi a
ajuns mereu pe prima pagină a ziarelor, Mireille l-a numit pe Delon
”devoratorul de femei“, iar momentul avea să-l determine pe actor să fie
mai rezervat în legătură cu viața personală. A fost o decizie
potrivită, din moment ce cei doi au reuşit să rămână împreună timp de 15
ani, o perioadă în care Delon a cunoscut un succes imens.

Alain Delon a filmat alături de fosta lui
parteneră, Romy Schneider, pentru producţiile”Piscina” de Jacques Deray
(1968) şi ”Asasinarea lui Troţki” de Joseph Losey (1972).

La propria casă de filme, Delon a turnat
celebrul ”Borsalino”, regia Jacques Deray, unul dintre filmele franceze
cu cele mai mari încasări în acei ani, în care Delon (Roch Siffredi) a
jucat alături de Jean-Paul Belmondo şi Corinne Marchand.

Pentru Alain Delon au urmat roluri precum
hoțul de bijuterii însetat de sânge Roger Sartet în „Clanul
sicilienilor”/”Le clan des siciliens”, un film polițist din 1969,
regizat de Henri Verneuil – care apărea în perioada în care Delon a fost
implicat într-un scandal din viața reală, afacerea Markovic, în care
fostul său bodyguard, Stevan Markovic, a fost găsit ucis -, în care în
rolurile principale mai apar Jean Gabin şi Lino Ventura, Corey în
„Cercul roșu” de Jean-Pierre Melville (1970), în care a jucat alături de
Bourvil şi Yves Montand, în „Fantasia chez les ploucs” de Gérard Pirès
(1971), în care a jucat alături de Lino Ventura, a fost Gauche în
„Soleil rouge” de Terence Young (1971), parteneri de platou fiind
Charles Bronson şi Ursula Andress, în „L’Assassinat de Trotsky” de
Joseph Losey (1971), în care a jucat alături de Richard Burton, a fost
coleg de platou cu Richard Crenna şi Catherine Deneuve, în producţia
„Polițistul”/”Un flic” de Jean-Pierre Melville (1972), a fost doctorul
Devilers în „Traitement de choc” de Alain Jessua (1972), parteneră
fiindu-i Annie Girardot.

A fost partener de scenă cu Burt
Lancaster, în ”Scorpio” de Michael Winner (1973), a jucat alături de
Jean Gabin în ”Deux hommes dans la ville”, de José Giovanni, unde a fost
personajul Gino Strabliggi, a fost partener cu Jeanne Moreau în „La
Race des Seigneurs” de Pierre Granier-Deferre (1973) şi a realizat
continuarea ”Borsalino & Co” de Jacques Deray (1973).

În anul 1973, a cântat alături de Dalida melodia ”Paroles, paroles”, devenită hit în Franţa, Japonia şi Canada.

Au urmat rolurile memorabile Don Diego de
la Vega/Zorro în „Zorro” de Duccio Tessari (1974), Hugo Sennart/Le
Gitan în „Le Gitan”, de José Giovanni (1975) şi Robert Klein în
„Monsieur Klein” de Joseph Losey (1976), precum şi rolurile de poliţist
Choucas din „Afacerea Pigot”/”Pour la peau d’un flic” (1981), film pe
care l-a regizat, Daniel Pratt în „Pe cuvânt de polițist”/”Parole de
flic” de José Pinheiro (1985) sau comisarul Eugène Grindel din „Ne
réveillez pas un flic qui dort” de José Pinheiro (1988).

În anul 1978, înfiinţează o firmă de
produse de lux, la Geneva, căreia îi împrumută numele, „Alain Delon
Diffusion SA” şi care produce parfumuri (AD, Alain Delon pour Homme,
Samouraï, Shogun…), şampanie, coniac, ceasuri de mână, ochelari, ţigări,
haine şi accesorii, toate purtând inscripţionat numele său.

În anul 1992 se îndrăgosteşte de
manechinul olandez Rosalie van Breemen, care era mai tânără cu 36 de
ani, şi care i-a dăruit doi copii, Anouchka și Alain-Fabien.

În 1990 Delon apărea în filmul „Dancing
Machine” de Gilles Béhat, apoi era Roger Lennox și Richard Lennox în
„Nouvelle Vague” de Jean-Luc Godard (1990), a fost Giacomo Casanova în
„Le Retour de Casanova” de Edouard Niermans (1992), Charles Dunand în
„Un crime” de Jacques Deray (1993), apărea în „L’Ours en peluche” de
Jacques Deray (1993), în „Les Cent et une nuits” de Agnès Varda (1994), a
fost Alexandre în „Le Jour et la nuit” de Bernard-Henri Lévy (1996),
Julien Vignal în „Une chance sur deux” de Patrice Leconte (1998), a
jucat propriul rol în „Les Acteurs” de Bertrand Blier (2000) şi a fost
Iulius Cezar în „Astérix aux Jeux Olympiques” de Frédéric Forestier și
Thomas Langmann (2008).

Alain Delon a avut rare apariţii şi în
teatru, câteva dintre aceste piese fiind „Dommage qu’elle soit une
putain” de John Ford (1961), „Les yeux crevés” de Jean Cau (1968),
„Variations énigmatiques” de Éric-Emmanuel Schmitt (1996), „Les
montagnes russes” de Eric Assous (2004) şi „Sur la route de Madison”,
după un roman de Robert James Waller, regia Anne Bourgeois (2007), iar
mai recent, în „Une journee ordinaire”, în care joacă alături de fiica
sa, Anouchka.

Alain Delon a debutat, în 1988, ca actor de televiziune în serialul ”Cinéma”.

A primit, în 1972, premiul David de
Donatelli la Festivalul de la Taormina, iar în 1984 a fost distins cu
Premiul César pentru rolul din ”Nôtre Histoire”, în care a jucat alături
de Nathalie Baye. În februarie 1995 i-a fost acordat premiul Ursul de
Aur pentru întreaga sa carieră, la Festivalul de la Berlin.

După Jean-Paul Belmondo în 2011,
Festivalul de la Cannes a adus, în 25 mai 2013, un omagiu întregii
cariere cinematografice a actorului Alain Delon, în ajunul anunțării
palmaresului celei de-a 66-a ediții, prin proiecția filmului ”Plein
Soleil” (1960), al lui René Clément, într-o versiune restaurată inedită.

În anul 2003, Claudia Cardinale îi înmâna Steaua de Aur a Festivalului Filmului de la Marrakech.

Alain Delon este Comandor al Ordinului
Artelor și Literelor (1986) și Cavaler al Legiunii de Onoare (1990). A
fost promovat la rangul de officier (ofițer) în 2005 – de către Jacques
Chirac – pentru „contribuţia sa la arta cinematografiei”.

În iunie 2017, Alain Delon a fost onorat
cu Premiul pentru întreaga carieră la Cluj-Napoca, fiind invitat special
al celei de-a 16-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film
Transilvania.

În 2019, Alain Delon a primit un Palme d’Or onorific pentru întreaga carieră.

A fost recompensat cu medalia comemorativă pentru campania din Indochina, iar în 2018 a primit medalia Fundaţiei ”France libre”.

Din anul 2009 este Cetăţean de onoare al oraşului Colmar.

În 2009 a primit Premiul francez pentru
Excelenţă, iar în 2012, a primit Lifetime Achievement Award, la
Festivalul internaţional de film de la Locarno.

În ultimii ani, Alain Delon a avut din ce
în ce mai multe probleme de sănătate. Astfel, în primăvara anului 2012
şi în septembrie 2013, a fost internat din cauza unor aritmii cardiace.

În august 2014, actorul a fost operat din
cauza unor probleme la nervii faciali, iar în iunie 2019, a suferit un
accident vascular, fiind internat, mai întâi la terapie intensivă la
Paris, apoi fiind mutat la o clinică din Elveţia, pentru recuperare.

Din 1984, Delon locuiește în Elveția, în regiunea Geneva, iar în luna martie 2000 a primit cetățenia elvețiană.

Alain Delon a devenit un simbol al
masculinității și a inspirat, de-a lungul timpului, nu numai industria
de fashion & beauty, ci și cultura pop. Pe lângă faptul că are
propria linie de accesorii și parfumuri de lux, el apare pe coperta
albumului ”The Queen is Dead” al celor de la ”The Smiths”, iar
”Beautiful Killer”, piesa Madonnei de pe albumul MDNA, este un tribut
adus actorului.

Cu câţiva ani în urmă, Alain Delon a
decis să îşi vândă colecţiile, întrucât a preferat „să regleze acum
aceste probleme” şi a afirmat că „detestă licitaţiile postume”.

În 2007, şapte recorduri mondiale au fost
înregistrate cu ocazia vânzării la licitaţie a 40 de tablouri provenind
din colecţia sa de artă. Tablourile au fost vândute pentru suma totală
de 8,74 milioane de euro.

În noiembrie 2011, scoaterea la vânzare a
colecţiei de vinuri a actorului francez, care a cuprins 1.000 de sticle
de vinuri scumpe, a generat încasări de 250.412 de euro, depăşind de
peste 2,5 ori estimările.

În iunie 2012, Rolex, Cartier, Blancpain,
Audemars-Piguet, Vaucheron Constantin, Breitling – în total 100 de
ceasuri de lux, cumpărate sau primite de actorul francez în ultimii 50
de ani, au fost scoase la vânzare. Licitaţia a fost organizată de casa
Cornette de Saint Cyr, la Hôtel Salomon de Rothschild din Paris.
„Vedeta” licitatiei a fost modelul „Royal Oak” Audemars-Piguet, un ceas
de mână pe care starul francez l-a purtat în filmele „Ca un
bumerang/Comme un boomerang” (1976), „Pe cuvânt de poliţist/Parole de
flic” (1985) şi „Nu deranjaţi poliţistul care doarme/Ne réveillez pas un
flic qui dort” (1988). Acest ceas a fost achiziţionat de un colecţionar
chinez pentru suma de 68.750 de euro, deşi preţul estimativ era de
2.500 de euro.

În noiembrie 2018, actorul Alain Delon a vorbit despre ultimele dorinţe înainte de moartea sa, a făcut referire la viaţa solitară pe care o duce acum şi la faptul că vrea să fie înmormântat simplu, fără omagii naţionale, ci doar alături de câinele său, adăugând: “Urăsc vremurile în care trăim. Îmi vine să vomit. Totul e fals și numai banii contează. Voi părăsi această lume fără regret”…

RADOR: Razvan Moceanu