Cannes 2020: „Contraindicaţii”, de Lucia Chicoş - premiat în secţiunea Cinéfondation
29 Octombrie 2020, 13:27
În anul restricțiilor pandemiei, filmul încearcă să conserve amintirea normalității culturale, cea a lansării noilor creatori și a premierelor din festivaluri, fie ele și mutate în spațiul virtual. Iar Festivalul de la Cannes reprezintă dovada că putem explora mijloace alternative de observare a festivalului.
Premiile la secţiunea Cinéfondation au fost anunţate miercuri seară, la Grand Théâtre Lumière, ca parte a „Cannes 2020 Special”, iar scurtmetrajul românesc „Contraindicaţii”, de Lucia Chicoş, a fost recompensat cu premiul al treilea în secţiunea Cinéfondation de anul acesta.
Scurtmetrajul „Contraindicaţii", produs de UNATC „I.L. Caragiale", a fost selectat alături de filme de la universităţi din Israel, Marea Britanie, Argentina, Ungaria, India, Elveţia, SUA, Coreea de Sud, Franţa, Polonia, Portugalia, Germania şi Slovenia. Comitetul de selecţie, condus de Dimitra Karya, a ales 17 filme, iar producţiile au fost selectate din 1.952 de înscrieri de la 444 de şcoli din întreaga lume.
Cinéfondation, secțiune care prezintă filme scurte produse de studenţi de la universităţi cu profil cinematografic din lumea întreagă, a reprezentat, din 1998, o adevărată pepinieră pentru generaţii de cineaşti talentaţi, precum Emmanuelle Bercot, Deniz Gamze Erguven, Kornel Mundruczo, Cătălin Mitulescu, Corneliu Porumboiu, Asif Kapadia, Dani Rosenberg şi Nadav Lapid.
Premiul întâi în secţiunea Cinéfondation a fost obţinut de „Catdog” (India), de Ashmita Guha Neogi, iar premiul al doilea, de „My Fat Arse and I” (Polonia), de Yelyzaveta Pysmak. Premiul al treilea a fost acordat ex aequo, pentru „Contraindicaţii” şi „I Want to Return Return Return” (Germania), de Elsa Rosengren.
„Contraindicaţii” este filmul de licenţă, de anul trei, al regizoarei Lucia Chicoş, care declara că este interesată de povești care se axează pe relații între oameni și, mai ales, între oameni care au mult trecut împreună. „Faptul că cinema-ul în general - iar abordarea mea, în mod specific - rămâne cumva la suprafață, la nivelul lucrurilor și faptelor vizibile, ajută mult. Cred că dacă n-ar fi așa, m-aș pierde foarte mult în genul ăsta de povești. Cu riscul de a spune ceva foarte pretențios, aș zice că orice scenariu e original și, în același timp, niciunul nu este. Da, am avut tentative de a adapta povestiri scurte, din literatura română contemporană și nu numai, însă „mi-a trecut” repede.”
Ediţia din acest an îi este dedicată lui David Kessler (1959-2020), care a sprijinit şi preţuit secţiunea Cinefondation.
