Dimensiunea științifică a artei: Horea Avram - ep. 2

Senzația pe care o ai, privind realitatea virtuală prin dispozitivul special, cu ochelari și căști, este de ușoară amețeală. Creierul nu este obișnuit, încă să se adapteze la informațiile provenite din mediul natural și cel virtual, în același timp. Probabil, după exerciții repetate ne vom obișnui cu acest gen de reprezentare virtuală, așa cum ne-am obișnuit să consierăm proiecțiile de pe ecran ca fiind doar proiecții, copii ale realității. Este bine cunoscut momentul când la prima reprezentație în cinematograf a unui film, frații Lumiere (întemeietorii cinematografiei) au proiectat filmarea frontală a unei locomotive care intră în gară. Au fost câțiva oameni care s-au înspăimântat de imagine și au fugit din sală de frică să nu fie zdrobiți de tren. Senzația de teamă este extrem de prezentă și de vie, când purtând dispozitivul de realitate virtuaală, ești în situația parașutistului care sare din avion, sau care merge pe o bârnă îngustă la mare altitudine. Da, puțin ți se chircește stomacul, chiar dacă rațional știi că nu te afli în nici un pericol.

Vorbim astăzi, în continuare cu Horea Avram despre realitate virtuală și realitate augmentată.

Interviu cu Horea Avram - istoric de artă, cadru didactic la Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca, Facultatea de Teatru și film.

Realizator Mihaela Ghiță