A fost publicat cel mai mare studiu dedicat geneticii bolii bipolare
17 Februarie 2025, 16:55
La 22 ianuarie a.c., revista Nature a publicat „Genomics yields biological and phenotypic insights into bipolar disorder” (https://www.nature.com/
Studiul a inclus 158.036 pacienții bipolari (din care numai 23.158 cazuri clinice) și 2.8 milioane martori persoane sănătoase din 40 de țări, între care și România, populație europeană, est-asiatică, latino și afro-americană.
Studiul a fost realizat de Consorțiul de Genomică Psihiatrică (https://pgc.unc), au fost scanate peste 6,7 milioane de componente (SNP, variante) ale secvențelor de ADN ale genomului uman și s-au descoperit 298 de regiuni genomice care conțin variante de risc pentru boală. Dintre acestea, 36 sunt gene noi cu potențial farmacologic, care urmează să fie investigate în experimente biologice” – sunt date furnizate de Prof.dr. în psihologie Maria Grigoroiu-Șerbănescu, Unitatea de Genetică Psihiatrică din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București, membru titular al Academiei de Științe Medicale din România (https://www.adsm.ro/), investigatorul principal din România în această cercetare, cu care am stat de vorbă pentru emisiunea Știința 360 de astăzi.
„Boala bipolară este o boală poligenică, cu componentă genetică foarte mare (80%-85%) și are transmisie familială în special la cazurile cu debut tânăr (până în 25 ani), dar există și cazurile sporadice, unde nu există rude afectate. La aprox. 60% din pacienți, boala debutează până la 25 de ani și este cronică.
Boala constă din episoade alternative de depresie și manie/ mixte care au frecvență variabilă. Există cazuri cu episoade foarte puține în cursul vieții, dar și cazuri cu episoade numeroase. O categorie aparte sunt cazurile numite “rapid ciclante”, care fac cel puțin 4 episoade pe an în ciuda tratamentului. Aceste cazuri au număr mare de variante genetice, asa numitele SNP-uri, în comun cu schizophrenia, ceea ce noi am demonstrat într-un articol publicat in 2024 în Journal of Affective Disorders (IF = 7,6) pe un eșantion clinic de pacienți români și englezi. (Schizophrenia polygenic risk scores, clinical variables and genetic pathways as predictors of phenotypic traits of bipolar I disorder; Autori: M Grigoroiu-Serbanescu, M, van der Veen , T., Bigdeli, Tim , Herms, S , Diaconu, C, Neagu, A I , Bass N, Thygesen, J, Forstner, A , Nöthen, M, McQuillin A ; Journal of Affective Disorders, 2024).
Boala prezintă două tipuri:BP-I, cu episoade de depresie majoră și manie și BP-II, cu episoade de depresie și hipomanie. Ambele tipuri prezintă risc de sinucidere. Din punct de vedere genetic BP-tip I are o suprapunere mare cu schizophrenia, în timp ce BP-tip II are o suprapunere mare cu depresia majoră unipolară.
Studiul publicat in Nature de Psychiatric Genomics Consortium, PGC-Bipolar Group este un studiu în care s-au scanat peste 6,7 milioane de componente (SNP, variante) ale secvențelor de A-D-N ale genomului uman.
Studiul a descoperit 298 de regiuni genomice care conțin variante de risc pentru boala. Dintre acestea, 36 sunt gene noi cu potențial farmacologic, care urmează să fie investigate în experimente biologice. Genele semnificativ asociate cu boala bipolară sunt exprimate în principal în cortexul prefrontal și hipocamp și în neuronii GABAergici, despre care se știe că sunt implicați și în răspunsul la medicația actuală.
Eșantionul românesc a cuprins 574 bolnavi recrutați din Spitalul Obregia și 534 de martori normali. Scanarea intregului genom s-a realizat la Institutul de Genetică Umană al Universității din Bonn, Germnaia (https://www.humangenetics.
Eșantionul românesc a furnizat cele mai bune scoruri poligenice dintre toate cele 79 eșantioane incluse în studiu.
Impactul clinic al studiului genomic este acela că a descoperit gene care cauzează boala bipolară și care pot deveni ținte farmacologice pentru crearea de medicamente mai eficiente, deoarece medicația psihotropă actuala nu împiedică recaderea și are și efecte secundare din cauza cărora pacienții întrerup tratamentul adesea.
În plus, scorul de risc poligenic (bazat pe SNP-urile, variantele semnificativ asociate cu boala bipolară poate fi folosit la predicția riscului de boală și a unora din trăsăturile clinice, dar deocamdată numai în scop de cercetare, pentru ca rezultatele genomice obținute pe eșantionul actual necesită mai multe replicări în alte eșantioane de populatie pentru a putea fi folosite în practica clinică în scop predictiv.
Cu această ocazie atrag atenția pacienților și psihiatrilor că exista firme care profită de faptul că cei care sunt în afara domeniului nu știu că validitatea clinică a rezultatele genomice actuale nu este certificată 100% și invită oamenii să își facă scanare de genom pentru boli psihice sau răspuns la tratament contra cost. FDA din SUA avertizează încă din 2019 (American Journal of Psychiatry) asupra înșelătoriei cu scanarea de genom practicată de firme de genetică atât pentru răspunsul la tratament, mai ales pentru antidepresive, cat si pentru predicția clinică a riscului de boală. Scorul de risc poligenic are validitate în eșantioanele foarte mari,dar la nivel individual are validitate redusă. (Lewis and Vassos, Am. J. Psychiatry, 2022; FDA, 2019”, mai spune Prof.Dr. Maria Grigoroiu-Șerbănescu.
Maria Grigoroiu-Șerbănescu este Prof. Dr. în psihologie (1982), membru titular al Academiei de Științe Medicale (2017).
Este absolventă a Liceului Teoretic Zârnești (jud. Brașov, 1969 și a Facultății de Psihologie, Universitatea București (1969-1973), șefă de promoție cu media 10.
A fost cercetător științific (1973-1976), cercetător științific gr. III (1976-1988), cercetător științific gr. II (1988-1995) la Institutul de Neurologie și Psihiatrie al Academiei de Științe Medicale, cercetător științific. gr. I (1995-1998) în Departamentul de cercetare psihiatrică din Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, București. Cercetător. științific gr. I si șef al Compartimentului de cercetare de genetică psihiatrică din Spitalul Obregia, București (1998-2025), prof. asociat UMF „Carol Davila” între 2006-2020.
Are specializări în genetica psihiatrică clinică la Institutul de Neurologie si Psihiatrie al ASM (București, 1973 -1978), a fost bursier Humboldt la Institut für Humangenetik, Bonn (1991- 1992; 1996-1997; 2000 -2001), bursier Fulbright la Universitatea Columbia, New York, New York State Psychiatric Institute, Dept. Genetic Epidemiology (1994-1995), bursier la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM), Unité Epidémiologie Génétique, Paris (1995), bursier Deutsches Akademisches Austauschdienst (DAAD) la Institut für Humangenetik, Bonn (2005), cercetător vizitator la Institutul de Genetica Medicala, Anvers, Belgia (2003-2005), cercetător vizitator la Case Western Reserve Univ. (Cleveland, Ohio, USA), Dept. Genetic Epidemiology (2008-2011); University College London, 2014-2024), Columbia Univ.-New York State Psychiatric Institute (2002-2015), Institut fuer Humangenetik, Bonn, 2012-2023), Universitatea Zuerich (2007).
Articolele publicate ca prim autor sunt citate în peste 40 de tratate de psihiatrie și genetică psihiatrică publicate de edituri prestigioase precum Oxford University Press, Cambridge University Press, Springer; Elsevier etc - indice Hirsch 40 ( 12.000 citări).
Are 40 de articole ca prim autor, în total - 121 publicate în Nature, Lancet, Science, Cell, Nature Genetics, JAMA Psychiatry , American J Psychiatry, Molecular Psychiatry, Biological Psychiatry, Am J Hum Genetics, Nature Comm, și alte reviste de specialitate.
Este membru în consorții internaționale de genomică psihiatrică (Psychiatric Genomics Consortium, Consortium of Lithium Genetics).
A condus 25 proiecte de cercetare finanțate de România, Germania, Belgia, Elveția.
Este laureată a numeroase premii, printre care Premiul Academiei Române “Gheorghe Marinescu” (1987), Premiul Asociației Române de Psihiatrie “Eduard Pamfil” (2007), membru în corpul editorial al Journal of Cellular and Molecular Medicine, Wiley din 2018 (factor de impact (IF)=5,310); Frontiers in Behavioral and Psychiatric Genetics (2011-2019) (IF=4,157); membru în corpul de evaluatori ai UEFISCDI (2007-2023) şi de experți clinicieni ai PGC (SUA) din 2021 - prezent; premii ale Consiliului Național al Cercetării Științifice (2008–2023), anual.
Este și membru al unor societăți științifice, precum International Society of Psychiatric Genetics (ISPG) din 1995; membru în Task Force al ISPG (2018-present); membru în task force al secției de genetică a World Psychiatric Association (WPA), din 2018 și până în prezent.
Susține cursuri anuale de genetică psihiatrie și psihologie clinică pentru rezidenții in psihiatrie ai Catedrei de psihiatrie de la Spitalul Obregia, București (2006-2020).
Contribuțiile științifice sunt în domeniul geneticii psihiatrice şi al psihopatologiei dezvoltării (developmental psychopathology): a întemeiat prima si singura unitate de cercetare de genetica psihiatrica existentă în Romania (1998) (“File de istoria medicinei”; capitolul „Istoria Psihiatriei Romanești”, Ed. Academiei Romane, 2021) la recomandarea Prof. Dr. P. Propping, Univ. Bonn, Prof. Dr. Weissman, Columbia Univ., New York şi a Prof. Dr. D. Prelipceanu, directorul de atunci al Spitalului Obregia; are prioritate mondială în descrierea indicatorilor clinico-genetici ai imprintingului genomic în boala bipolară (Grigoroiu-Şerbanescu M. et al. (1995). “Clinical evidence for genomic imprinting in bipolar I disorder”, Acta Psych Scand, 92; “Genetic anticipation and imprinting in bipolar I illness”. (1997). British J. Psychiatry), a realizat singura analiză de segregare genetică în boala bipolară existentă în prezent (Grigoroiu-Şerbanescu M. et al. (2001). “Different familial transmission patterns in bipolar I disorder with onset before and after age 25”, Am J Med Genetics (B) – Neuropsychiatric Genetics), singurele studii existente în Europa în perioada 1950-1990 despre psihopatologia descendenților din părinți cu psihoze afective majore (Grigoroiu-Şerbanescu M. et al., J. Affective Disorders, 1989, studii sunt incluse în meta-analizele, studii actuale de determinare a riscului genetic trans-populațional pentru psihoze afective ( Faraone S. et al., Am. J. Psychiatry, 2012, 169, 1256-1266); Rasic D., Schizophrenia Bulletin, 2014); Raouna A., Bipolar Disorders, 2018).
A realizat singurele studii de genetică moleculară în bolile psihice în populația românească atât în colaborare cu Institut für Humangenetik, Univ. Bonn, Germania, cât și în cadrul Psychiatric Genomics Consortium (PGC) (SUA) (publicații în Nature Genetics, Science, Lancet, Cell, Molecular Psychiatry, Am. J. Human Genetics, etc şi ghidul de vulnerabilitate genetică pentru boala bipolara în populația românească (2016).
A realizat singurele studii de epidemiologie genetică și evoluție clinica a anorexiei nervoasa în România (Grigoroiu-Şerbanescu M. et. al. (1998). Romanian J. Neurology, 36, 63-73; Grigoroiu-Şerbanescu M et al. ( 2003). Eur. Child & Adolescent Psychiatry, Suppl 1).
A realizat, în colaborare cu dr. D. Christodorescu (1935-1988) primul și singurul studiu național de epidemiologie a bolilor psihice la copii și adolescenți in România - Proiectul Centaur al ASM, 1981-1984 (Grigoroiu-
A participat la descoperirea mai multor gene cauzale și cu potențial farmacologic pentru bolile psihice prin integrarea cercetării de genetica psihiatrică din Romania în două consorții internaționale care conduc genetica psihiatrică actuala: PGC (SUA) şi ConLiGen, Germania.
Aprecierea Prof. Dr. Ștefan N. Constantinescu (Președinte al Academiei Regale de Medicină a Belgiei, Membru de onoare al Academiei Române, Profesor de Biologie și Medicină Moleculară la Université Catholique de Louvain și la Oxford University, Președinte ales 2021-2024 al Federation of European Academies of Medicine (FEAM) în recomandarea pentru Academia Română: Maria Grigoroiu-Şerbanescu este „..singurul reprezentant de renume internațional al geneticii psihiatrice din România la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI”.
