Yolanda Crețescu: „În familiile monoparentale copiii se maturizează mai repede, pentru a ocupa locul gol din parentaj”

24 Martie 2025, 13:05
Familia monoparentală nu mai este o excepție, ci o realitate din ce în ce mai răspândită în societatea modernă. Cu ocazia Zilei Internaționale a Familiei Monoparentale, Orașul vorbește cu psihoterapeuta Yolanda Crețescu despre cauzele acestui fenomen, impactul asupra părinților și copiilor, dar și despre provocările și soluțiile pe care societatea ar trebui să le adopte.
„Creșterea numărului de familii monoparentale este astăzi un fenomen”, afirmă Yolanda Crețescu. Aceasta explică faptul că schimbările sociale și economice au condus la o acceptare mai mare a divorțului și a relațiilor de concubinaj. Independența financiară a femeilor a permis ca tot mai multe persoane să aleagă să fie părinți singuri, fără a mai depinde economic de un partener.
Părintele unic trebuie să fie atât mamă, cât și tată, ceea ce poate duce la epuizare emoțională și socială. Totodată, din nevoia de sprijin, se creează noi comunități de părinți singuri care se ajută reciproc.
„Eu cred că în familia, ca sistem social în care avem părinți și copii și -de ce nu?- și bunici, s-au schimbat convingerile fundamentale. Constelația familiei este modificată pentru că absența unui părinte redistribuie rolurile. În familiile cu un singur părinte , nevoia socială crește și relația părinte-copil se intensifică. Există o oarecare modificare socială. Vedem grupuri de mămici, grupuri de tătici care astăzi se ocupă de copii și au o viață socială.”
Copiii crescuți în cadrul familiilor monoparentale dezvoltă uneori responsabilități premature. De asemenea, ei caută modele de atașament în afara casei, dezvoltând legături puternice cu mentori, antrenori sau profesori.
„Copiii devin semi-adulți mai repede și de multe ori se întâmplă o inversare de roluri: copilul se preocupă de grija și protecția părintelui.”
Societatea trebuie să se adapteze acestui fenomen și să creeze politici care să sprijine părinții singuri. Fără aceste resurse, familiile monoparentale riscă să fie marginalizate, ceea ce afectează atât părintele, cât și copilul.
„Avem nevoie de programe de lucru flexibile pentru familiile monoparentale. Dacă într-o familie cu doi părinți unul poate duce copilul la școală, iar celălalt la doctor, în familiile monoparentale această distribuție a responsabilităților nu există. Este esențial să facilităm accesul la servicii de îngrijire a copiilor și, de ce nu, la sprijin psihologic. Aceste măsuri sunt cruciale pentru a reduce presiunea asupra părinților care își cresc singuri copiii.”
Deși familiile monoparentale se confruntă cu numeroase provocări, ele pot deveni un mediu armonios pentru copii, dacă există sprijin adecvat din partea comunității și a instituțiilor. Schimbările sociale au deschis calea unor relații mai flexibile, bazate pe respect și suport autentic.
„Adler spune de multe ori că dacă încurajăm exersarea comunicării, dacă validăm emoțiile, avem toate șansele să vedem că această nouă combinație de familie poate să fie o provocare pozitivă și să transformăm provocările în momente de conectare umană.”
Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.