Vocile memoriei: Un scriitor aproape uitat

Vă prezentăm un poet din generația lui Mircea Eliade. E vorba de Emil Gulian, născut în 1907 la Giurgiu și mort în prizonierat în 1942. A avut licențe în drept și în filosofie și a practicat avocatura.  A debutat  la Universul literar, condus în acea perioadă de Camil Petrescu, colaborând apoi la mai multe ziare și reviste din epocă :  Azi, Cuvântul, Rampa,  Vremea, Contimporanul.

A fost printre cenacliștii de la Sburătorul, ”lirismul lui reținut și supravegheat” fiind  evidențiat de Lovinescu. Călinescu îl punea între ermetici,  în descendența lui Ion Barbu. Pentru unicul lui volum de poezie, Duh de basm, scriitorul era premiat în 1934 de Societatea Scriitorilor Români. Patru ani mai târziu, avea să dea  traducerea  aproape completă a poeziei lui E. A. Poe, volum pe care îl prefața.

A tradus de asemenea din Apollinaire, Claudel, Valery Larbaud, Supervielle, Mauriac, Georges Duhamel.  Eugen Jebeleanu îl  evocă pe autor și îi răsfoiește cartea  din 1934, într-o înregistrare pe care o difuzăm în cadrul emisiunii Vocile memoriei.  În sumarul aceleiași ediții : Matei Călinescu despre poezia lui Miron Radu Paraschivescu,  comemorare Sandu Sticlaru, din Fonoteca de aur : Alexandru Giugaru, Florin Scărlătescu.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică 3 octombrie, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan